15 definiții pentru compatriot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPATRIÓT, -OÁTĂ, compatrioți, -oate, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu altă persoană din aceeași țară. [Pr.: -tri-ot] – Din fr. compatriote, lat. compatriota.

compatriót, ~oátă smf [At: GOLESCU, Î. 3 / P: ~tri-ot / Pl: ~óți, ~oáte / E: fr compatriote, lat compatriota] Persoană originară din aceeași țară cu altă persoană.

COMPATRIÓT, -OÁTĂ, compatrioți, -oate, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu altă persoană originară din aceeași țară. [Pr.: -tri-ot] – Din fr. compatriote, lat. compatriota.

COMPATRIÓT, -OÁTĂ, compatrioți, -oate, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu altă persoană originară din aceeași țară cu dînsa. Se felicita că acea eroare îi procurase cunoștința unui compatriot. GHICA, A. 644. Înzestrat cu o înțelegere rară, dezvoltată încă prin studii serioase, și cu mult curaj cetățenesc, Miron [Costin] dobîndi îndată a mare considerație între compatrioții săi. BĂLCESCU, O. 184. Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154. Adunînd binele, care din citire de cărți bune și folositoare, care din călătorii.., să-l împărtășim compatrioților noștri. GOLESCU, Î. 21. – Pronunțat: -tri-ot.

COMPATRIÓT, -OÁTĂ s.m. și f. Persoană din aceeași țară cu altcineva, considerată în raport cu acesta. [Pron. -tri-ot. / < fr. compatriote].

COMPATRIÓT, -OÁTĂ s. m. f. persoană din aceeași țară, considerată în raport cu altcineva. (< fr. compatriote, lat. compatriota)

COMPATRIÓT ~ți m. Persoană care este originară din aceeași țară cu alta. [Sil. -tri-ot] /<fr. compatriote, lat. compatriota

compatriot m. care e din aceeaș patrie sau țară cu altul.

*compatriót, -oátă saŭ -ótă s. (lat. com-patriota, d. vgr. sym-patriótes; fr. compatriote). Din aceĭașĭ patrie cu altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compatriót (-pa-tri-ot) s. m., pl. compatrióți

compatriót s. m. (sil. -tri-ot), pl. compatrióți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPATRIÓT s. conațional, concetățean, (înv.) patriot, simpatriot.

COMPATRIOT s. conațional, (înv.) patriot, simpatriot.

Intrare: compatriot
  • silabație: com-pa-tri-ot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compatriot
  • compatriotul
  • compatriotu‑
plural
  • compatrioți
  • compatrioții
genitiv-dativ singular
  • compatriot
  • compatriotului
plural
  • compatrioți
  • compatrioților
vocativ singular
  • compatriotule
plural
  • compatrioților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compatriot, -oată compatrioată

  • 1. Persoană considerată în raport cu altă persoană din aceeași țară.
    exemple
    • Se felicita că acea eroare îi procurase cunoștința unui compatriot. GHICA, A. 644.
      surse: DLRLC
    • Înzestrat cu o înțelegere rară, dezvoltată încă prin studii serioase, și cu mult curaj cetățenesc, Miron [Costin] dobîndi îndată o mare considerație între compatrioții săi. BĂLCESCU, O. 184.
      surse: DLRLC
    • Afișul... cheamă la conlucrare pe toți compatrioții. RUSSO, S. 154.
      surse: DLRLC
    • Adunînd binele, care din citire de cărți bune și folositoare, care din călătorii.., să-l împărtășim compatrioților noștri. GOLESCU, Î. 21.
      surse: DLRLC

etimologie: