12 definiții pentru compătimitor

compătimitór, ~oáre a [At: IORGA, L. R. 56 / Pl: ~i, ~oáre / E: compătimi + ~(i)tor] 1-2 Care are (sau arată manifestă) compătimire (1-2) pentru cineva. 3 Care împarte o suferință cu cineva.

COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor.

COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor.

COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva, care dovedește un astfel de sentiment. Atitudine compătimitoare.

compătimitór adj. m., pl. compătimitóri; f. sg. și pl. compătimitoáre

compătimitór adj. → pătimitor

COMPĂTIMITÓR adj. binevoitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ cu nevoile lor.)

COMPĂTIMITÓR, -OÁRE adj. Care simte, care manifestă compătimire față de cineva. [< compătimi + -tor].

COMPĂTIMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care exprimă compătimire; plin de compătimire. Atitudine ~oare. /a compătimi + suf. ~tor

compătimitor a. care compătimește.

*compătimitór, -oáre adj. Care compătimește.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMPĂTIMITÓR adj. binevoitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosî́rd, priinciós, priitór. (S-a arătat ~ cu nevoile lor.)

Intrare: compătimitor
compătimitor adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compătimitor compătimitorul compătimitoare compătimitoarea
plural compătimitori compătimitorii compătimitoare compătimitoarele
genitiv-dativ singular compătimitor compătimitorului compătimitoare compătimitoarei
plural compătimitori compătimitorilor compătimitoare compătimitoarelor
vocativ singular
plural

compătimitor

etimologie:

  • compătimi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DN