2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compărea vi [At: DA / Pzi: compar / E: fr comparaître] 1-2 (Jur) A se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești Si: a se înfățișa.

COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). – Din fr. comparaître (după părea).

COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor). – Din fr. comparaître (după părea).

COMPĂREÁ, compár, vb. II. Intranz. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor).

COMPĂREÁ vb. II. intr. A apărea, a se înfățișa în fața unei instanțe judecătorești. [P.i. compár. / < con- + părea, după fr. comparaître].

COMPĂREÁ vb. intr. a apărea în fața unei instanțe judecătorești. (după fr. comparaître)

A COMPĂREÁ compár intranz. (despre inculpați, martori) A apărea personal (în fața unui organ judiciar); a-și face apariția personal; a se înfățișa; a se prezenta. /<fr. comparaître

compare v. a apare înaintea unui tribunal, a se prezenta în justiție.

2) compár, -părút, a -păreá v. intr. (lat. com-parére. V. a- și dis-par). Mă prezent (apar) la judecată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compăreá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compár, 2 sg. compári, 1 pl. compărém, viit. va compăreá; conj. prez. 3 să compáră; cond. ar compăreá; ger. compărấnd; part. compărút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPĂREÁ vb. (JUR.) a se înfățișa. (A ~ în fața justiției.)

COMPĂREA vb. (JUR.) a se înfățișa. (A ~ în fața justiției.)

Intrare: compărut
compărut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: compărea
verb (V503)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compărea
  • compărere
  • compărut
  • compărutu‑
  • compărând
  • compărându‑
singular plural
  • compari
  • compăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compar
(să)
  • compar
  • compăream
  • compărui
  • compărusem
a II-a (tu)
  • compari
(să)
  • compari
  • compăreai
  • compăruși
  • compăruseși
a III-a (el, ea)
  • compare
(să)
  • compa
  • compărea
  • compăru
  • compăruse
plural I (noi)
  • compărem
(să)
  • compărem
  • compăream
  • compărurăm
  • compăruserăm
  • compărusem
a II-a (voi)
  • compăreți
(să)
  • compăreți
  • compăreați
  • compărurăți
  • compăruserăți
  • compăruseți
a III-a (ei, ele)
  • compar
(să)
  • compa
  • compăreau
  • compăru
  • compăruseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compărea

  • 1. A apărea, a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești (ca inculpat sau ca martor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: apărea prezenta înfățișa

etimologie: