5 definiții pentru comorație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration].

COMORÁȚIE s. f. 1. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. Figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comoráție (-ți-e) s. f., art. comoráția (-ți-a), g.-d. comoráții, art. comoráției

comoráție s. f. (sil. -ți-e), art. comoráția (sil. -ți-a), g.-d. comoráții, art. comoráției


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comorație (lat. commoratio „întârziere”), sin. epimonă.

Intrare: comorație
comorație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comorație
  • comorația
plural
genitiv-dativ singular
  • comorații
  • comorației
plural
vocativ singular
plural