3 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMITE1, comit, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din lat. committere.

COMITE2, comiți, s. m. Conducător al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.

comite2 vt [At: ALECSANDRI, T. 769 / Pzi: comit / E: fr commettre, lat committo, -ere] 1 A săvârși o faptă rea. 2 (Fam; prt) A scrie lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) A însărcina pe cineva cu ceva. 4 (Jur; fri) A încredința cuiva o afacere de comerț.

comite1 sm [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~iți / E: lat comes, -itis] 1 (Înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat.

COMITE2, comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.

COMITE1, comit, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere.

COMITE2, comit, vb. III. Tranz. (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALECSANDRI, T. 769.

COMITE1, comiți, s. m. (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311.

COMITE vb. III. tr. A face, a săvîrși, a făptui. [P.i. comit. / cf. lat. committere, fr. commettre].

COMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite].

COMITE2 vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere)

COMITE1 s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)

COMITE ~ți m. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis

A COMITE comit tranz. (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere

comite v. a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă.

còmite m. conte: comiții Ardealului BĂLC.

*cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat.

COMET s. n. v. cometă.

COMETĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. [Var.: (înv.) comet s. n.] – Din fr. comète, lat. cometa.

COMETĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. [Var.: (înv.) comet s. n.] – Din fr. comète, lat. cometa.

come sf [At: URECHE, ap. LET. I 197/12 / V: (înv) ~met smi, ~mit1 sm, ~mi sf / Pl: ~te / E: lat cometa, ngr ϰομήτης, fr comète] 1 Corp ceresc alcătuit dintr-un nulceu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui, din cauza presiunii luminii acestuia. 2 (Îs) ~te periodice Comete care reapar la orizont după un anumit număr de ani. corectat(ă)

COMETĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-uîn nucleu în general luminos, înconjurat de gaze (care îi dau un aspect nebulos) și (de obicei) dintr-o prelungire luminoasă în formă de coadă, alcătuită din gazele respinse de presiunea luminii solare. Ca o coadă de cometă... vălul de borangic o învăluia pînă la călcîie. ANGHEL, PR. 26. Poetul a iubit... Cometele ce pier. NEGRUZZI, S. II 69. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10. – Variante: (învechit) comet (ALEXANDRESCU, P. 79) s. n., (popular) comi (TEODORESCU, P. P. 105) s. f.

COME s.f. Astru rătăcitor care descrie o elipsă întinsă și prezintă de obicei o prelungire luminoasă. [< fr. comète, it., lat. cometa < gr. kometes – încomat].

COME s. f. corp ceresc format dintr-un nucleu înconjurat de o nebuloasă, cu o prelungire luminoasă, din diferite gaze rarefiate, care descrie o elipsă întinsă în jurul Soarelui. (< fr. comète, lat. cometa, gr. kometes, stea cu plete)

COMETĂ ~e f. Astru nebulos care descrie în jurul Soarelui o elipsă alungită și care este însoțit de un apendice luminos; stea cu coadă. [G.-D. cometei] /<fr. comete, lat. cometa

cometă f. corp ceresc numit și stea cu coadă, pentru că sâmburele-i luminos e mai adesea înconjurat de o coamă sau umbrat de o coadă luminoasă; cele numite periodice se învârtesc în jurul soarelui ca și planetele. Mai înainte lumea credea că cometele prevestiau nenorociri, mari prin putința unei ciocniri cu pământul.; dar știința a dovedit deșertăciunea unei asemenea păreri.

*cométă f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kométes, ĭar acesta d. kóme, coamă, păr lung). Stea rătăcitoare care descrie în prejuru soareluĭ o lungă elipsă orĭ parabolă și care e însoțită de o coadă luminoasă (și de aceĭa poporu o numește stea cu coadă). – Uniĭ zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astăzĭ că cometele țin de sistema noastră planetară și că străbat spațiu în órbite foarte excentrice, al căror focar îl ocupă soarele. Îs multe al căror mers și înturnare poate fi calculată din ainte cu oare-care aproximațiune. Cometa numită a luĭ Halley revine la fie-care 75 de anĭ; alta își face revoluțiunea în treĭ anĭ și jumătate, alta în șase și treĭ sferturĭ ș. a. – Poporu, în ignoranța luĭ, atribue cometelor oare-care influență asupra lucrurilor de pe pămînt, ceĭa ce e o pură superstițiune.

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comite1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit, 2 sg. comiți, 3 sg. comite; conj. prez. 1 sg. să comit, 3 să comi; ger. comițând; part. comis

comite2 (înv.) s. m., pl. comiți

comite2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit; conj. prez. 3 să comită; ger. comițând; part. comis

comite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit; conj. prez. 3 sg. și pl. comită; ger. comițând; part. comis

come s. f., g.-d. art. cometei; pl. comete

come s. f., g.-d. art. cometei; pl. comete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMITE vb. a face, a făptui, a săvârși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

COMITE vb. a face, a făptui, a săvîrși, ((înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

COME s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) stea comată, stea cu coamă.

COME s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) stea comată, stea cu coamă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

comite (-t, -is), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite.Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).

cometă (comete), s. f. – Corp ceresc, stea cu coadă. Var. (înv.) comet, comit. Lat. cometa (sec. XIX) și înainte din gr. ϰομήτης (sec. XVII). Cf. Murnu 15; Gáldi 167.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

O, Liberté, que de crimes on commet en ton nom! (fr. „O, Libertate, cîte crime se comit în numele tău!”) – cuvinte rostite de M-me Roland de la Platière, în cele din urmă clipe de viață, cînd urca pe eșafod, la 8 noiembrie 1793, condamnată la moarte, fiindcă aprobase răscoalele din Franța. Se citează spre a dezvălui abuzurile comise sub masca libertății. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cometă cu coadă expr. (er.) penis.

Intrare: comite (persoană)
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comite
  • comitele
plural
  • comiți
  • comiții
genitiv-dativ singular
  • comite
  • comitelui
plural
  • comiți
  • comiților
vocativ singular
  • comite
plural
  • comiților
Intrare: comite (vb.)
verb (VT623)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comite
  • comitere
  • comis
  • comisu‑
  • comițând
  • comițându‑
singular plural
  • comite
  • comiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comit
(să)
  • comit
  • comiteam
  • comisei
  • comisesem
a II-a (tu)
  • comiți
(să)
  • comiți
  • comiteai
  • comiseși
  • comiseseși
a III-a (el, ea)
  • comite
(să)
  • comi
  • comitea
  • comise
  • comisese
plural I (noi)
  • comitem
(să)
  • comitem
  • comiteam
  • comiserăm
  • comiseserăm
  • comisesem
a II-a (voi)
  • comiteți
(să)
  • comiteți
  • comiteați
  • comiserăți
  • comiseserăți
  • comiseseți
a III-a (ei, ele)
  • comit
(să)
  • comi
  • comiteau
  • comiseră
  • comiseseră
Intrare: cometă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • come
  • cometa
plural
  • comete
  • cometele
genitiv-dativ singular
  • comete
  • cometei
plural
  • comete
  • cometelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comet
  • cometul
  • cometu‑
plural
  • comete
  • cometele
genitiv-dativ singular
  • comet
  • cometului
plural
  • comete
  • cometelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comi
  • comita
plural
  • comite
  • comitele
genitiv-dativ singular
  • comite
  • comitei
plural
  • comite
  • comitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comite, comițisubstantiv masculin

  • 1. Conducător al unui comitat. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311. DLRLC
etimologie:

comite, comitverb

  • 1. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. DLRLC
    • format_quote Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. DLRLC
    • format_quote Inima ta de cetățean te lasă să comiți o asemenea scamatorie în banii statului? ALECSANDRI, T. 769. DLRLC
etimologie:

come, cometesubstantiv feminin

  • 1. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ca o coadă de cometă... vălul de borangic o învăluia pînă la călcîie. ANGHEL, PR. 26. DLRLC
    • format_quote Poetul a iubit... Cometele ce pier. NEGRUZZI, S. II 69. DLRLC
    • format_quote Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.