12 definiții pentru comite (persoană)

cómite1 sm [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~íți / E: lat comes, -itis] 1 (Înv) Conte. 2 (Trs, iuz) Grof. 3 (Trs) Conducător administrativ al unui comitat.

CÓMITE2, comiți, s. m. Conducător al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.

CÓMITE2, comiți, s. m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.

CÓMITE1, comiți, s. m. (învechit) Conducător administrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311.

cómite1 s. m., pl. cómiți

comíte2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comít; conj. prez. 3 să comítă; ger. comițấnd; part. comís

cómite s. m., pl. cómiți

CÓMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite].

CÓMITE1 s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)

CÓMITE ~ți m. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis

còmite m. conte: comiții Ardealului BĂLC.

*cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat.

Intrare: comite (persoană)
comite (persoană) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comite comitele
plural comiți comiții
genitiv-dativ singular comite comitelui
plural comiți comiților
vocativ singular
plural