2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

comísie sf [At: N. COSTIN, ap. LET I A, 108/39 / V: ~iúne, ~meșíe, ~ișíe1 sf / Pl: ~ii / E: lat commissio, -onis, ger Kommission, mg kommissio, rs кoммиcия, fr commission] 1 Colectiv organizat care funcționează pe lângă o instituție, o adunare etc. și care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale. 2 (Îs) ~ de anchetă Organ care cercetează neregulile dintr-un anumit domeniu. 3 (Îs) ~ia Camerei Deputaților, a Senatului Comisie însărcinată cu studierea și pregătirea legilor care urmează a fi prezentate Camerei Deputaților sau Senatului pentru a fi votate. 4 (Îs) ~ de examen (sau ~ de examinare) Grup de profesori care testează cunoștințele elevilor, studenților etc. în cadrul examenelor susținute de aceștia. 5 (Îs) ~ permanentă Comisie care funcționează cu aceiași membri atunci când este convocată. 6 (Înv; îs) ~ centrală Comisie instituită în 1858 la Focșani, din 18 delegați din Muntenia și Moldova, care trebuia să pregătească proiectele de legi comune pentru cele două Principate unite. 7 (Îvr) Mandat. 8 (Jur) ~ rogatorie Delegație dată de un tribunal către altul pentru îndeplinirea procedurilor judecătorești. 9 (Iuz) Secție de poliție. 10 (Înv; îf -iune) Comision. 11-12 Organism sau structură a unei organizații internaționale.

COMÍSIE, comisii, s. f. 1. Colectiv având sarcina de a coordona sau de a sprijini o anumită activitate. 2. Organizație internațională sau organ al unei organizații internaționale. 3. (Înv.) Secție de poliție. [Var.: comisiúne s. f.] – Din rus. komissiia, fr. commission.

COMÍSIE, comisii, s. f. 1. Colectiv organizat care funcționează pe lângă o instituție, o adunare etc. și care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale. 2. Organism internațional sau organ al unei organizații internaționale. 3. (Înv.) Secție de poliție. [Var.: comisiúne s. f.] – Din rus. komissiia, fr. commission.

COMÍSIE, comisii, s. f. 1. Colectiv temporar sau permanent care funcționează pe lîngă o instituție, o adunare etc. în vederea hotărîrii și executării unor sarcini și mandate speciale. V. comitet. Acțiunea militară în vederea loviturii de stat de la 23 August 1944 fusese pregătită de către o comisie în care, pe lîngă un grup de ofițeri generali și superiori, partidul nostru a fost singurul partid care a participat prin delegații săi. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 26. Trebuia o nouă comisie de medici. SAHIA, N. 61. ◊ Comisie de disciplină = colectiv care funcționează pe lîngă o instituție și care judecă abateri mai ușoare ale personalului acelei instituții. Vedem noi ce-o spune comisia de disciplină. DAVIDOGLU, M. 24. Comisie de litigii v. l i t i g i u. Comisie centrală v. central. Comisie interimară v. i n t e r i m a r. 2. (Învechit) Secție de poliție. Comisia, luând știre, cu doftor au alergat Ca să vază pe săracul de este de vindecat. PANN, P. V. III 26. – Pronunțat: -si-e. – Variantă: comisiúne (ODOBESCU, S. I 489) s. f.

comísie (-si-e) s. f., art. comísia (-si-a), g.-d. art. comísiei; pl. comísii, art. comísiile (-si-i-)

comísie s. f. (sil. -si-e), art. comísia (sil. -si-a), g.-d. art. comísiei; pl. comísii, art. comísiile (sil. -si-i-)

COMÍSIE s.f. 1. Grup de persoane alese de o adunare sau numite de o autoritate în vederea hotărârii și executării unor sarcini sociale. 2. (Jur.) Savârșire a unei acțiuni oprite de lege. [Gen. -iei, var. comisiune s.f. / cf. fr. commission, rus. komissiia, it. commissione, lat.med. commissio].

COMÍSIE s. f. 1. colectiv însărcinat cu hotărârea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activități ori evenimente. ♦ ~ de judecată = organ obștesc de influențare și jurisdicție. 2. organism internațional sau organ al unei organizații internaționale. (< fr. commission, rus. komissiia)

comisíe (-íi), s. f.1. Colectiv organizat care funcționează pe lîngă o instituție, o adunare etc. – 2. Organism internațional. – 3. (Înv.) Secție de poliție. – Var. comisión (înv.), comisiune. Lat. commissio (sec. XVIII). Var., care în sec. XVIII se folosea cu sensul curent de „misiune, comisie”, se folosește numai ca termen comercial, cu sensul de „comandă; remunerație procentuală primită pentru mijlocirea unei afaceri”, în timp ce comisie se folosește cu sensul de „colectiv organizat, adunare, delegație”. Var. pare a proveni din germ. Kommission.Der. comisiona, vb. (a încredința; a însărcina; a împuternici), din fr. commissionner; comisionar, s. m.

COMÍSIE ~i f. Organ permanent sau temporar alcătuit dintr-un grup de persoane cu împuterniciri speciale pe lângă o instituție sau o organizație. ~ electorală. ~ de admitere. ~ de conducere. [Art. comisia; G.-D. comisiei; Sil. -si-e] /<rus. kommissija, fr. commission

comisie f. 1. pop. comisariat; 2. cartierul unde se află o comisie. [Rus. KOMISIĬA (din nemț. Kommission)].

comișíe1 sf vz comisie

comișíe2 sf [At: RĂȘCANU, L. 13 / Pl: ~íi / E: comis1 + -ie] (Înv) 1-2 Funcția sau rangul de comis1.

COMISIÚNE s. f. v. comisie.

COMISIÚNE s. f. v. comisie.

comisiúne (comitere a unei infracțiuni) (-si-u-) s. f., g.-d. art. comisiúnii

comisiúne (comiterea unei acțiuni interzise) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. comisiúnii

COMISIÚNE s.f. v. comisie.

Intrare: comisie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comisie comisia
plural comisii comisiile
genitiv-dativ singular comisii comisiei
plural comisii comisiilor
vocativ singular
plural
comisiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comisiune comisiunea
plural comisiuni comisiunile
genitiv-dativ singular comisiuni comisiunii
plural comisiuni comisiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: comișie
comișie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.