comisie sf [At: N. COSTIN, ap. LET I A, 108/39 / V: ~iune, ~meșie, ~ișie¹ sf / Pl: ~ii / E: lat commissio, -onis, ger Kommission, mg kommissio, rs коммисия, fr commission] 1 Colectiv organizat care funcționează pe lângă o instituție, o adunare etc. și care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale. 2 (Îs) ~ de anchetă Organ care cercetează neregulile dintr-un anumit domeniu. 3 (Îs) ~ia Camerei Deputaților, a Senatului Comisie însărcinată cu studierea și pregătirea legilor care urmează a fi prezentate Camerei Deputaților sau Senatului pentru a fi votate. 4 (Îs) ~ de examen (sau ~ de examinare) Grup de profesori care testează cunoștințele elevilor, studenților etc. în cadrul examenelor susținute de aceștia. 5 (Îs) ~ permanentă Comisie care funcționează cu aceiași membri atunci când este convocată. 6 (Înv; îs) ~ centrală Comisie instituită în 1858 la Focșani, din 18 delegați din Muntenia și Moldova, care trebuia să pregătească proiectele de legi comune pentru cele două Principate unite. 7 (Îvr) Mandat. 8 (Jur) ~ rogatorie Delegație dată de un tribunal către altul pentru îndeplinirea procedurilor judecătorești. 9 (Iuz) Secție de poliție. 10 (Înv; îf ~iune) Comision. 11-12 Organism sau structură a unei organizații internaționale.