13 definiții pentru comentariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comentáriu sn [At: DOSOFTEI, V. S. 176/2 / V: ~tár, ~ie sf / Pl: ~ii / E: lat commentarium, fr commentaire, rs коментарии, it com(m)entario, ger Kommentar] 1 Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută, adesea, prin note marginale Si: comentat1 (1). 2 Notă explicativă care lămurește pasajele obscure dintr-un text. 3 Apreciere (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc. Si: comentat1 (2). 4 Material publicistic reprezentând un comentariu. 5 Interpretare răutăcioasă a cuvintelor, a faptelor cuiva Si: comentat1 (3).

COMENTÁRIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium.[1]

  1. În original este s. f., evident o greșeală. — gall

COMENTÁRIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium.

COMENTÁRIU, comentarii, s. n. 1. Explicare, apreciere, comentare în spirit critic a unei probleme, a unui eveniment etc. Reproducem acest pasaj fără comentarii. ♦ (Peiorativ) Discutare, interpretare răutăcioasă a faptelor, a cuvintelor cuiva; răstălmăcire. 2. Explicare a unei opere literare, istorice, juridice etc. făcută adeseori prin note marginale; interpretare. V. adnotare. Ediție însoțită de comentarii.

COMENTÁRIU s.n. 1. Apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; explicare, explicație. ♦ (Peior.) Interpretare răuvoitoare a faptelor, a spuselor cuiva. 2. Interpretare a unei opere literare, istorice etc. [Pron. -riu., pl. -ii. / cf. fr. commentaire, lat. commentarium].

COMENTÁRIU s. n. 1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare. ◊ (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva. 2. interpretare a unei opere literare, istorice etc. ◊ (pl.) memorii istorice. 3. (inform.) text explicativ care însoțește un program pentru a-l face mai clar, dar fără influență asupra algoritmului. (< fr. commentaire, lat. commentarius)

COMENTÁRIU ~i n. 1) Ansamblu de note scrise sau de remarci orale prin care se comentează un text. 2) Expozeu critic de noutăți sau de informații. 3) Material public care conține un astfel de expozeu. [Sil. -ta-riu] /<fr. commentaire, lat. commentarium

*comentáriu n. (lat. com-mentarius, d. mens, mentis, minte). Pl. Observațiuni p. înțelegerea unuĭ text. Fig. Interpretare răutăcĭoasă: o povestire fără comentariĭ. Comentariile luĭ Cezar, memoriile istorice ale luĭ Cezar. – Și -ar, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comentáriu [riu pron. rĭu] s. n., art. comentáriul; pl. comentárii, art. comentáriile (-ri-i-)

comentáriu s. n. [-riu pron. -rĭu], art. comentáriul; pl. comentárii, art. comentáriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMENTÁRIU s. 1. explicație, glosă, notă. (~ la un text.) 2. (pop.) tâlc. (~l evangheliei.)

COMENTARIU s. 1. explicație, glosă, notă. (~ la un text.) 2. (pop.) tîlc. (~ evangheliei.)

Intrare: comentariu
comentariu substantiv neutru
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comentariu
  • comentariul
  • comentariu‑
plural
  • comentarii
  • comentariile
genitiv-dativ singular
  • comentariu
  • comentariului
plural
  • comentarii
  • comentariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)