COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium. corectat(ă)

comentar sn vz comentariu

comentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: comenta] 1 Interpretare critică a textului unei opere literare, istorice, a unui articol de lege etc. pentru a-l face mai accesibil. 2 Formulare a unor observații asupra unei chestiuni, întâmplări, știri etc. 3 Exprimare a părerilor personale. 4 Exprimare a unor observații tendențioase asupra unui lucru. 5 Urmărire a unui joc sportiv și explicarea desfășurării acestuia.

comentarie sf vz comentariu

comentariu sn [At: DOSOFTEI, V. S. 176/2 / V: ~tar, ~ie sf / Pl: ~ii / E: lat commentarium, fr commentaire, rs коментарии, it com(m)entario, ger Kommentar] 1 Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută, adesea, prin note marginale Si: comentat¹ (1). 2 Notă explicativă care lămurește pasajele obscure dintr-un text. 3 Apreciere (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc. Si: comentat¹ (2). 4 Material publicistic reprezentând un comentariu. 5 Interpretare răutăcioasă a cuvintelor, a faptelor cuiva Si: comentat¹ (3).

* COMENTAR (pl. -are), * COMENTARIU (pl. -arii) sn. 1 📝 Deslușiri, lămuriri, explicațiuni date, prin diferite observațiuni și însemnări, asupra unei cărți sau unui text, spre a-i înlesni înțelesul ¶ 2 Ⓕ Tălmăcire pe dos, pornită din răutate, a ziselor sau faptelor cuiva ¶ 3 pl. Memorii istorice: ~iile Iui Cezar [fr.].

COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium.

COMENTARE, comentări, s. f. Acțiunea de a comenta.

COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Explicare, apreciere, comentare în spirit critic a unei probleme, a unui eveniment etc. Reproducem acest pasaj fără comentarii. ♦ (Peiorativ) Discutare, interpretare răutăcioasă a faptelor, a cuvintelor cuiva; răstălmăcire. 2. Explicare a unei opere literare, istorice, juridice etc. făcută adeseori prin note marginale; interpretare. V. adnotare. Ediție însoțită de comentarii.

COMENTARE, comentări, s. f. Acțiunea de a comenta.

COMENTARIU, comentarii, s. n. 1. Explicare, apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; răstălmăcire. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc. făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Fr. commentaire (lat. lit. commentarium).

COMENTARE s.f. Acțiunea de a comenta. [< comenta].

COMENTARIU s.n. 1. Apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; explicare, explicație. ♦ (Peior.) Interpretare răuvoitoare a faptelor, a spuselor cuiva. 2. Interpretare a unei opere literare, istorice etc. [Pron. -riu., pl. -ii. / cf. fr. commentaire, lat. commentarium].

COMENTARIU s. n. 1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare. ◊ (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva. 2. interpretare a unei opere literare, istorice etc. ◊ (pl.) memorii istorice. 3. (inform.) text explicativ care însoțește un program pentru a-l face mai clar, dar fără influență asupra algoritmului. (< fr. commentaire, lat. commentarius)

COMENTARIU ~i n. 1) Ansamblu de note scrise sau de remarci orale prin care se comentează un text. 2) Expozeu critic de noutăți sau de informații. 3) Material public care conține un astfel de expozeu. [Sil. -ta-riu] /<fr. commentaire, lat. commentarium

comentar n. 1. note, explicațiunea unei opere; 2. memorii istorice: Comentarele lui Cezar; 3. fig. interpretare răutăcioasă dată cuvintelor sau faptelor cuiva.

*comentáriu n. (lat. com-mentarius, d. mens, mentis, minte). Pl. Observațiuni p. înțelegerea unuĭ text. Fig. Interpretare răutăcĭoasă: o povestire fără comentariĭ. Comentariile luĭ Cezar, memoriile istorice ale luĭ Cezar. – Și -ar, pl. e.

comentare s. f., g.-d. art. comentării; pl. comentări

comentariu [riu pron. rĭu] s. n., art. comentariul; pl. comentarii, art. comentariile (desp. -ri-i-)

comentare s. f., g.-d. art. comentării; pl. comentări

comentariu [riu pron. rĭu] s. n., art. comentariul; pl. comentarii, art. comentariile (-ri-i-)

comentare s. f., g.-d. art. comentării; pl. comentări

comentariu s. n. [-riu pron. -rĭu], art. comentariul; pl. comentarii, art. comentariile (sil. -ri-i-)

comentariu

comentar, -rii.

COMENTARE s. v. analizare.

COMENTARIU s. 1. explicație, glosă, notă. (~ la un text.) 2. (pop.) tâlc. (~l evangheliei.)

COMENTARE s. analizare, explicare, interpretare, tîlcuire, (înv.) tîlcuială. (~ unui text literar.)

COMENTARIU s. 1. explicație, glosă, notă. (~ la un text.) 2. (pop.) tîlc. (~ evangheliei.)