2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

combinatórie a [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr combinatoire] (Îs) Analiză ~ Capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările.

COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.

COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.

COMBINATÓRIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. (

COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinatórie (-ri-e) adj. f., pl. combinatórii

combinatórie s. f. (sil. -ri-e), pl. combinatórii

combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. și f. combinatórii


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

combinatoriu (de combinație), sunet v. sunet (8).

COMBINATÓRIU, -IE adj. (cf. fr. combinatoire): în sintagma modificare combinatorie (v.).

Intrare: combinatorie
combinatorie adjectiv feminin
  • silabație: -ri-e
adjectiv feminin (AF135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatorie
  • combinatoria
plural
  • combinatorii
  • combinatoriile
genitiv-dativ singular
  • combinatorii
  • combinatoriei
plural
  • combinatorii
  • combinatoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: combinatoriu
combinatoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatoriu
  • combinatoriul
  • combinatoriu‑
  • combinatorie
  • combinatoria
plural
  • combinatorii
  • combinatoriii
  • combinatorii
  • combinatoriile
genitiv-dativ singular
  • combinatoriu
  • combinatoriului
  • combinatorii
  • combinatoriei
plural
  • combinatorii
  • combinatoriilor
  • combinatorii
  • combinatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

combinatorie

  • 1. (în) sintagmă Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. (în) sintagmă Logică combinatorie = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale.
    surse: MDN '00

etimologie: