5 definiții pentru combinatorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

combinatórie a [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr combinatoire] (Îs) Analiză ~ Capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările.

COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.

COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările. – Din fr. combinatoire.

COMBINATÓRIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. (


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinatórie (-ri-e) adj. f., pl. combinatórii

combinatórie s. f. (sil. -ri-e), pl. combinatórii

Intrare: combinatorie
combinatorie adjectiv feminin
  • silabație: -ri-e
adjectiv feminin (AF135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinatorie
  • combinatoria
plural
  • combinatorii
  • combinatoriile
genitiv-dativ singular
  • combinatorii
  • combinatoriei
plural
  • combinatorii
  • combinatoriilor
vocativ singular
plural

combinatorie

  • 1. (în) sintagmă Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităților care studiază aranjamentele, permutările și combinările.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. (în) sintagmă Logică combinatorie = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale.
    surse: MDN '00

etimologie: