5 definiții pentru combinator (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

combinator, ~oare [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 126, 1/5 / Pl: ~i, ~oare / E: fr combinateur] 1-2 smf, a (Persoană) care combină (1). 3 sn (Îs) ~ electric Aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. 4 sn Dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează, în mod mecanic, operațiile de comandă de la distanță a aparatelor de semnalizare și a acelor, pe o porțiune de cale ferată.

COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.

COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combină, care determină o combinație. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.

COMBINATÓR, -OÁRE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [Pl. -oare. / cf. fr. combinateur].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinatór1 adj. m., pl. combinatóri; f. sg. și pl. combinatoáre

combinatór adj. m., pl. combinatóri; f. sg. și pl. combinatoáre

Intrare: combinator (adj.)
combinator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinator
  • combinatorul
  • combinatoru‑
  • combinatoare
  • combinatoarea
plural
  • combinatori
  • combinatorii
  • combinatoare
  • combinatoarele
genitiv-dativ singular
  • combinator
  • combinatorului
  • combinatoare
  • combinatoarei
plural
  • combinatori
  • combinatorilor
  • combinatoare
  • combinatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

combinator (adj.)

  • 1. Care combină, care determină o combinație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: combinatoriu

etimologie: