2 intrări

Articole pe această temă:

15 definiții

comandór sm [At: GHICA, S. 381 / Pl: ~i / E: fr commandeur] 1 Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră. 2 Persoană cu gradul de comandor (1). 3 Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. 4 Persoană care deține rangul de comandor (3). 5 (Îs) Mare ~ Rang conferit francmasonilor. 6 Persoană care deține rangul de mare comandor (5).

COMANDÓR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.

COMANDÓR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.

COMANDÓR, comandori, s. m. 1. (În vechea organi zare a armatei) Ofițer superior în aviație și marină, corespunzînd gradului de colonel din armata terestră. 2. (Învechit) Rang în ierarhia unor decorații militare și civile.

comandór s. m., pl. comandóri

comandór s. m., pl. comandóri

COMANDÓR s.m. (În trecut) 1. Grad de ofițer în aviație și marină, corespunzând gradului de colonel din armata de uscat; ofițer având acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații. [< fr. commandeur].

COMANDÓR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine.

COMANDÓR ~i m. 1) Gradul cel mai înalt în ordinul cavalerilor. 2) Cavaler care avea acest grad. 3) (în aviație și marină) Grad de ofițer corespunzător gradului de colonel din armata terestră. 4) Ofițer care avea acest grad. /<fr. commandeur

comandor m. grad onorific în unele ordine militare: comandor al coroanei României.

*comandór m. (fr. commandeur). Colonel de marină. Grad onorific al unuĭ ordin (al uneĭ decorațiunĭ).

!locotenént-comandór s. m., pl. locotenénți-comandóri

locotenént-comandór s. m.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COMANDOR a) grad militar în aviația militară, echivalent gradului de colonel; b) ofițer având acest grad.

LOCOTENENT-COMANDOR, a) grad militar de ofițer superior situat ca treaptă între maior și comandor; b) persoană care poartă acest grad.

Intrare: comandor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comandor comandorul
plural comandori comandorii
genitiv-dativ singular comandor comandorului
plural comandori comandorilor
vocativ singular comandorule
plural comandorilor
Intrare: locotenent-comandor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular locotenent-comandor locotenent-comandorul
plural locotenenți-comandori locotenenți-comandorii
genitiv-dativ singular locotenent-comandor locotenent-comandorului
plural locotenenți-comandori locotenenți-comandorilor
vocativ singular locotenent-comandorule
plural locotenenți-comandorilor