14 definiții pentru comandor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMANDOR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.

comandor sm [At: GHICA, S. 381 / Pl: ~i / E: fr commandeur] 1 Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră. 2 Persoană cu gradul de comandor (1). 3 Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. 4 Persoană care deține rangul de comandor (3). 5 (Îs) Mare ~ Rang conferit francmasonilor. 6 Persoană care deține rangul de mare comandor (5).

COMANDOR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.

COMANDOR, comandori, s. m. 1. (În vechea organi zare a armatei) Ofițer superior în aviație și marină, corespunzînd gradului de colonel din armata terestră. 2. (Învechit) Rang în ierarhia unor decorații militare și civile.

COMANDOR s.m. (În trecut) 1. Grad de ofițer în aviație și marină, corespunzînd gradului de colonel din armata de uscat; ofițer avînd acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații. [< fr. commandeur].

COMANDOR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine.

COMANDOR ~i m. 1) Gradul cel mai înalt în ordinul cavalerilor. 2) Cavaler care avea acest grad. 3) (în aviație și marină) Grad de ofițer corespunzător gradului de colonel din armata terestră. 4) Ofițer care avea acest grad. /<fr. commandeur

comandor m. grad onorific în unele ordine militare: comandor al coroanei României.

*comandór m. (fr. commandeur). Colonel de marină. Grad onorific al unuĭ ordin (al uneĭ decorațiunĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comandor s. m., pl. comandori; abr. cdor

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMANDOR a) grad militar în aviația militară, echivalent gradului de colonel; b) ofițer având acest grad.

Intrare: comandor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comandor
  • comandorul
  • comandoru‑
plural
  • comandori
  • comandorii
genitiv-dativ singular
  • comandor
  • comandorului
plural
  • comandori
  • comandorilor
vocativ singular
  • comandorule
plural
  • comandorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comandor, comandorisubstantiv masculin

  • 1. Grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.