14 definiții pentru comandor
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMANDOR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.
comandor sm [At: GHICA, S. 381 / Pl: ~i / E: fr commandeur] 1 Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră. 2 Persoană cu gradul de comandor (1). 3 Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. 4 Persoană care deține rangul de comandor (3). 5 (Îs) Mare ~ Rang conferit francmasonilor. 6 Persoană care deține rangul de mare comandor (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDOR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COMANDOR, comandori, s. m. 1. (În vechea organi zare a armatei) Ofițer superior în aviație și marină, corespunzînd gradului de colonel din armata terestră. 2. (Învechit) Rang în ierarhia unor decorații militare și civile.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDOR s.m. (În trecut) 1. Grad de ofițer în aviație și marină, corespunzînd gradului de colonel din armata de uscat; ofițer avînd acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații. [< fr. commandeur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMANDOR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMANDOR ~i m. 1) Gradul cel mai înalt în ordinul cavalerilor. 2) Cavaler care avea acest grad. 3) (în aviație și marină) Grad de ofițer corespunzător gradului de colonel din armata terestră. 4) Ofițer care avea acest grad. /<fr. commandeur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comandor m. grad onorific în unele ordine militare: comandor al coroanei României.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*comandór m. (fr. commandeur). Colonel de marină. Grad onorific al unuĭ ordin (al uneĭ decorațiunĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comandor s. m., pl. comandori; abr. cdor
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comandor s. m., pl. comandori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comandor s. m., pl. comandori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comandor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
comandor, comandorisubstantiv masculin
- 1. Grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. DEX '09 DLRLC DN
- 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- commandeur DEX '09 DEX '98 DN