comandita vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: commanditer] A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o societate comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. A participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit. – Din fr. commanditer.

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.

COMANDITÁ, comanditez, vb. I. Tranz. (În economia capitalistă) A împrumuta unei persoane sau unei întreprinderi bani în schimbul unei participări la beneficii și fără a răspunde decît în limitele capitalului învestit.

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4.

COMANDITÁ vb. I. tr. A furniza, a împrumuta fonduri în comandită unei întreprinderi comerciale, industriale etc. [< fr. commanditer].

COMANDITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].

COMANDITÁ vb. tr. a furniza fonduri în comandită. (

COMANDITÁR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (

comanditár, -ă s. m. f. Persoană care comanditează, care finanțează ◊ „N-a existat nici un terorist în decembrie ’89 pentru că [...] descoperit și pedepsit, i-ar fi scos la iveală [...] pe toți ceilalți împreună cu comanditarii lor.” ◊ „22” 41/94 p. 3 (din fr. commanditaire; DN, DEX, DN3)

A COMANDITÁ ~éz tranz. (fonduri) A pune la dispoziție prin comandită unei întreprinderi (comerciale, industriale etc.). /<fr. commanditer

comandità v. a procura fondurile necesare unei întreprinderi comerciale, fără a lua parte la gestiunea ei.

*comanditéz v. tr. (fr. commanditer). Com. Procur fondurile fără a lua parte la gestiunea eĭ (cum aș face ca acționar).^[1]

comanditáră s. f., g.-d. art. comanditárei; pl. comanditáre

comanditáră s. f., g.-d. art. comanditárei; pl. comanditáre

comanditá (a ~) vb., ind. prez. 3 comanditeáză

comanditá vb., ind. prez. 1 sg. comanditéz, 3 sg. și pl. comanditeáză