2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colorare sf [At: DA / Pl: ~rări / E: colora] 1 Vopsire Si: colorat (1). 2 Nuanțare a expresiei Si: colorat1 (2). 3 Primire a unei culori Si: colorat1 (3). 4-6 Înroșire a feței (de sănătate, de emoție, de rușine) Si: colorat1 (4). 7 (În viața politică; fig) Schimbare a opiniei politice în funcție de împrejurări Si: colorat1 (5).

COLORÁRE, colorări, s. f. Acțiunea de a colora; vopsire. – V. colora.

COLORÁRE, colorări, s. f. Acțiunea de a colora; vopsire. – V. colora.

COLORÁRE, colorări, s. f. Acțiunea de a colora; vopsire.

COLORÁRE, colorări, s. f. Acțiunea de a colora; vopsire.

COLORÁRE s.f. Acțiunea de a colora; colorație. [< colora].

colora vt [At: ALEXANDRESCU, M. 19 / Pzi: ~réz, 3 ~reáză, (îvr) cóloră / E: fr colorer] 1 A vopsi. 2 (Fig) A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc. 3 A primi o culoare. 4 A se înroși la față (de sănătate, de emoție, de rușine). 5 (În viața politică; fig) A-și schimba opinia politică în funcție de împrejurări.

COLORÁ, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc.; a nuanța, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.

COLORÁ, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. 2. Fig. A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc.; a nuanța, a reliefa. – Din fr. colorer, lat. colorare.

COLORÁ, colorez, vb. I. Tranz. 1. A da (unui obiect) o culoare, cu ajutorul unei vopsele; a vopsi. Copilul colorează figurile cu creioane colorate. ◊ (Poetic) Dunărea curgea. liniștită. Soarele scăpăta la apus, colorînd apa cu o pulbere roșiatică. DUNĂREANU, N. 14. Decît în frumoasa noapte cînd plăpînda-i lină rază A copilei dulce frunte cu vii umbre colora... Lun-așa încîntătoare n-am avut a admira. ALEXANDRESCU, P. 136. ◊ Refl. (Poetic) Apele rîmnicuhd se colorau în luminile asfințitului. SADOVEANU, O. I 104. 2. Fig. (Cu privire la stilul unui autor, p. ext. la ideile exprimate) A da o nuanță expresivă; a reliefa... Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă... care colorează oarecum ideea aceasta. EMINESCU, N. 84.

COLORÁ vb. I. tr. 1. A da culoare, a vopsi (în culori). 2. (Fig.) A reliefa, a face expresiv, viu, bogat (stilul unei opere, felul de a scrie etc.). [Cf. fr. colorer, it., lat. colorare].

COLORÁ vb. tr. 1. a da culoare, a vopsi. 2. (fig.) a reliefa, a face expresiv. (<fr. colorer, lat. colorare)

A COLORÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a coloranților etc.) dând anumite culori. 2) fig. A varia prin nuanțe vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare

colorà v. 1. a da o coloare: soarele colorează fructele; 2. a aplica colori potrivite unui desen; 3. fig. a da o formă frumoasă lucrurilor rele.

*coloréz v. tr. (lat. colóro, -áre). Văpsesc, boĭesc, daŭ coloare: a colora o stofă. Fig. Daŭ aparență frumoasă unuĭ lucru răŭ: a colora o mincĭună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coloráre s. f., g.-d. art. colorắrii; pl. colorắri

coloráre s. f., g.-d. art. colorării; pl. colorări

colorá (a ~) vb., ind. prez. 3 coloreáză

colorá vb., ind. prez. 1 sg. coloréz, 3 sg. și pl. coloreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLORARE s. colorat, vopsire, vopsit, (pop.) boială, boire, boit, (Bucov.) fărbuire. (~ a unui material textil.)

arată toate definițiile

Intrare: colorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colorare
  • colorarea
plural
  • colorări
  • colorările
genitiv-dativ singular
  • colorări
  • colorării
plural
  • colorări
  • colorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: colora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colora
  • colorare
  • colorat
  • coloratu‑
  • colorând
  • colorându‑
singular plural
  • colorea
  • colorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colorez
(să)
  • colorez
  • coloram
  • colorai
  • colorasem
a II-a (tu)
  • colorezi
(să)
  • colorezi
  • colorai
  • colorași
  • coloraseși
a III-a (el, ea)
  • colorea
(să)
  • coloreze
  • colora
  • coloră
  • colorase
plural I (noi)
  • colorăm
(să)
  • colorăm
  • coloram
  • colorarăm
  • coloraserăm
  • colorasem
a II-a (voi)
  • colorați
(să)
  • colorați
  • colorați
  • colorarăți
  • coloraserăți
  • coloraseți
a III-a (ei, ele)
  • colorea
(să)
  • coloreze
  • colorau
  • colora
  • coloraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colorare

etimologie:

  • vezi colora
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

colora

  • 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: boi (vb.) fărbui vopsi antonime: decolora 4 exemple
    exemple
    • Copilul colorează figurile cu creioane colorate.
      surse: DLRLC
    • poetic Dunărea curgea liniștită. Soarele scăpăta la apus, colorînd apa cu o pulbere roșiatică. DUNĂREANU, N. 14.
      surse: DLRLC
    • poetic Decît în frumoasa noapte cînd plăpînda-i lină rază A copilei dulce frunte cu vii umbre colora... Lun-așa încîntătoare n-am avut a admira. ALEXANDRESCU, P. 136.
      surse: DLRLC
    • reflexiv poetic Apele rîmnicuhd se colorau în luminile asfințitului. SADOVEANU, O. I 104.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A da o nuanță expresivă stilului, exprimării etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nuanța reliefa un exemplu
    exemple
    • Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă... care colorează oarecum ideea aceasta. EMINESCU, N. 84.
      surse: DLRLC

etimologie: