colonial, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70 / Pl: ~i, ~e / E: fr colonial] 1-2 Care ține de colonii și de colonialism Si: colonialist (1-2). 3-4 Referitor la colonii și la colonialism Si: colonialist (4-5). 5-6 Caracteristic coloniilor și colonialismului Si: colonialist (10). 7 În stare de colonie. 8-9 Care provine de la colonii sau de la colonialism Si: colonialist (8-9). 10 Care se găsește în colonii Si: colonialist (10). 11 (Îs) Politică ~ă Colonialism. 12 (Îs) Război ~ Război dus de un stat pentru cucerirea de colonii sau menținerea coloniilor cucerite anterior. 13 (Îs) Trupe ~e Trupe ale statelor imperialiste menite să păstreze ordinea în colonii.

COLONIÁL, -Ă, coloniali, -e, adj. Referitor la colonii. (2), aflat în colonii, provenind din colonii; în stare de colonie. Țară colonială. ▭ Conducerea mișcării de eliberare națională de către partidele comuniste constituie chezășia victoriei popoarelor coloniale și dependente împotriva jugului imperialist. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 189. Putere colonială = stat capitalist care ține sub exploatare una sau mai multe colonii. Puterile coloniale, încercînd să zdrobească mișcarea pentru libertate a popoarelor exploatate, pretind că urmăresc pacificarea coloniilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 3/5. Politică colonială = acțiunea de asuprire și subjugare economică, politică și națională dusă de statele imperialiste în colonii. Politica colonială a Angliei. ▭ Război colonial = război dus de un stat imperialist pentru cucerirea de colonii sau pentru menținerea coloniilor cucerite anterior. – Pronunțat: -ni-al.

COLONIÁL, -Ă adj. Referitor la colonii; provenit din colonii; în stare de colonie. ◊ Putere colonială = stat capitalist cu colonii pe care le exploatează; politică colonială = acțiune de asuprire și de subjugare economică, politică și națională, dusă de statele capitaliste în colonii. [Pron. -ni-al. / < fr. colonial].

COLONIÁL, -Ă adj. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie. ♦ putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acțiune de asuprire și subjugare economică, politică și națională, în colonii (<fr. colonial)

COLONIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de colonie; provenit din colonie. Politică ~ă. [Sil. -ni-al] /<fr. colonial

colonial a. 1. relativ la colonii: Anglia e prima țară colonială; 2. ce vine de acolo (ca lucruri de mâncare sau merinde): articole coloniale.

*coloniál, -ă adj. (fr. colonial, it. coloniale). Relativ la coloniĭ: regim colonial. Din coloniĭ: marfă colonială. Coloniale f. pl. (subînț. mărfurĭ). Marfă de băcălie, ca zahăr, cafea, orez ș. a.

colonial (desp. -ni-al) adj. m., pl. coloniali; f. colonială, pl. coloniale

colonial (-ni-al) adj. m., pl. coloniali; f. colonială, pl. coloniale

coloniál adj. m. (sil. -ni-al), pl. coloniáli; f. sg. coloniálă, pl. coloniále

colonial.

COLONIÁL, -Ă (< fr.) adj. Care se referă la colonii² (2), care ține de colonii și de colonialism; care se află sau care provine din colonii; care se află în stare de colonie. ◊ (ARHIT.) Stil c. = termen general folosit pentru a caracteriza construcțiile din America Latină și din America de Nord din sec. 16-18, datorate diferitelor grupuri de europeni stabiliți acolo. Concepute să reproducă într-o măsură cît mai fidelă arhitectura europeană din țările de origine ale acestora, monumentele în stil c. aparțin, de fapt, unor stiluri diverse, determinate atît de elementele stilistice de import, cît și de condițiile și de tradițiile artistice locale.