COLONIÁL, -Ă, coloniali, -e, adj. Referitor la colonii. (2), aflat în colonii, provenind din colonii; în stare de colonie. Țară colonială. ▭ Conducerea mișcării de eliberare națională de către partidele comuniste constituie chezășia victoriei popoarelor coloniale și dependente împotriva jugului imperialist. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 189. Putere colonială = stat capitalist care ține sub exploatare una sau mai multe colonii. Puterile coloniale, încercînd să zdrobească mișcarea pentru libertate a popoarelor exploatate, pretind că urmăresc pacificarea coloniilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 3/5. Politică colonială = acțiunea de asuprire și subjugare economică, politică și națională dusă de statele imperialiste în colonii. Politica colonială a Angliei. ▭ Război colonial = război dus de un stat imperialist pentru cucerirea de colonii sau pentru menținerea coloniilor cucerite anterior. – Pronunțat: -ni-al.