2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colofoniu sn [At: IOANOVICI, TEHN. 83 / V: calafonii, ~fan, ~fon2 / Pl: (rar) ~ii / E: ngr χολοφονιυ ger Kolophonion] Reziduu de culoare galbenă-roșcată, obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc. Si: sacăz.

COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.

COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium.

COLOFÓNIU s. n. Substanță rășinoasă, fărîmicioasă, de culoare galbenă-roșiatică, obținută ca reziduu prin distilarea părților volatile ale rășinii și întrebuințată în industria hîrtiei, a cauciucului, a lacurilor, pentru a prepara ceara de sigilat, pentru a unge firele de păr de la arcușul instrumentelor cu coarde etc.; sacîz.

COLOFÓNIU2 s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron. -niu. / < germ. Kolophonium].

COLOFÓNIU1 s.n. v. colofon.

COLOFÓNIU s. n. Substanță rășinoasă obținută prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ. Kolophonium, ngr. kolofónion)

COLOFÓNIU n. Produs care rămâne după înlăturarea terebentinei din rășina coniferelor și care are întrebuințare industrială; sacâz. [Sil. -fo-niu] /<ngr. kolofónion

colofoniu n. sacâz, un fel de rășină cu care muzicanții freacă coardele sau perii dela arcușul vioarei.

*colofóniŭ n. (germ. kolophonium, d. lat. kolophónia [subînț. resina, rășină]; vgr. kolophonia, d. Colofon, un oraș în Asia Mică, de unde se aducea rășină; it. colofonia, fr. colophane). Un fel de rășină galbenă, solidă și translucidă, numită ob. sacîz. (E rămășiță de la destilarea terebentineĭ; servește la frecat arcușurile viorilor ca să nu alunece pe coarde). V. pin 1, chihlimbar.

colofon1 sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr colophon] (Rar) Notă finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu (tipografia, data imprimării etc.).

colofon2 sn vz colofoniu

COLOFÓN, colofoane, s. n. (Livr.) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.

COLOFÓN, colofoane, s. n. (Rar) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.

COLOFÓN s.n. Însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și incunabulelor, cuprinzând date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul și titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiță grafică la sfârșitul unei cărți prin care se anunță date în legătură cu editarea și tipărirea cărții. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].

COLOFÓN s. n. însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și a incunabulelor, date privind tipograful, data și locul unde e lucrat, autorul și titlul lucrării. (<fr., lat. colophon, gr. kolophon)

COLOFÓN ~oáne n. Notă la sfârșitul unei publicații sau pe verso foii de titlu, cuprinzând datele editoriale. /<fr. colophon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colofóniu (sacâz) [niu pron. nĭu] s. n., art. colofóniul

colofóniu (sacâz) s. n. [-niu pron. -nĭu], art. colofóniul

arată toate definițiile

Intrare: colofoniu
colofoniu substantiv neutru
  • pronunție: colofonĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colofoniu
  • colofoniul
  • colofoniu‑
plural
  • colofonii
  • colofoniile
genitiv-dativ singular
  • colofoniu
  • colofoniului
plural
  • colofonii
  • colofoniilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colofon
  • colofonul
  • colofonu‑
plural
  • colofoane
  • colofoanele
genitiv-dativ singular
  • colofon
  • colofonului
plural
  • colofoane
  • colofoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: colofon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colofon
  • colofonul
  • colofonu‑
plural
  • colofoane
  • colofoanele
genitiv-dativ singular
  • colofon
  • colofonului
plural
  • colofoane
  • colofoanelor
vocativ singular
plural
colofoniu substantiv neutru
  • pronunție: colofonĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colofoniu
  • colofoniul
  • colofoniu‑
plural
  • colofonii
  • colofoniile
genitiv-dativ singular
  • colofoniu
  • colofoniului
plural
  • colofonii
  • colofoniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colofoniu colofon

  • 1. rar (la) plural Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sacâz

etimologie:

colofon colofoniu

  • 1. livresc Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: