opțiuni
  • info

10 definiții pentru colofon

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLOFON, colofoane, s. n. (Livr.) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.

colofon1 sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr colophon] (Rar) Notă finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu (tipografia, data imprimării etc.).

COLOFON, colofoane, s. n. (Rar) Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. – Din fr. colophon.

COLOFON s.n. Însemnare la sfîrșitul unei cărți în epoca manuscriselor și incunabulelor, cuprinzînd date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul și titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiță grafică la sfîrșitul unei cărți prin care se anunță date în legătură cu editarea și tipărirea cărții. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].

COLOFON s. n. însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și a incunabulelor, date privind tipograful, data și locul unde e lucrat, autorul și titlul lucrării. (<fr., lat. colophon, gr. kolophon)

COLOFON ~oane n. Notă la sfârșitul unei publicații sau pe verso foii de titlu, cuprinzând datele editoriale. /<fr. colophon

COLOFONIU1 s.n. v. colofon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colofon (însemnare) (livr.) s. n., pl. colofoane

!colofon (însemnare) (livr.) s. n., pl. colofoane

colofon (notă, însemnare) s. n., pl. colofoane

Intrare: colofon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colofon
  • colofonul
  • colofonu‑
plural
  • colofoane
  • colofoanele
genitiv-dativ singular
  • colofon
  • colofonului
plural
  • colofoane
  • colofoanelor
vocativ singular —
plural —
colofoniu substantiv neutru
  • pronunție: colofonĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colofoniu
  • colofoniul
  • colofoniu‑
plural
  • colofonii
  • colofoniile
genitiv-dativ singular
  • colofoniu
  • colofoniului
plural
  • colofonii
  • colofoniilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colofon, colofoanesubstantiv neutru

  • 1. livresc Notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.