2 intrări
16 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COLÍVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte pentru pomenirea morților, la înmormântări și la parastase. – Din sl. kolivo.
colivă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 195 / V: ~ibă2 / Pl: ~ve, ~vi / E: vsl колива, gr χόλβογ] 1 (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte de pomană la înmormântări și la parastase. 2 (Pop; îe) A i se face ~va sau A fi cu (sau a îi bate, a îi suna, a îi juca) ~va în piept sau A mirosi a ~ A fi aproape să moară. 3 (Îe) A mânca cuiva ~va A dori moartea cuiva. 4 (Îae) A omorî pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLÍVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte ca pomană la înmormântări și la parastase. – Din sl. kolivo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COLÍVĂ, colive, s. f. (În practicile religioase creștine-ortodoxe) Preparat alimentar făcut din grîu fiert amestecat cu zahăr și nuci pisate, împărțit ca pomană la înmormîntări și la parastase. Afară... complicate colive cu nuci aurite și o întreagă armată de popi și de ciocli aștepta. ANGHEL, PR. 65. Veneau la urmă popii... grași, Cu pîntece rotunde, umflate de colivă. MACEDONSKI, O. I 42. Numai să fi avut pîntece, unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. CREANGĂ, A. 11.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COLÍVĂ ~e f. Preparat din grâu fiert, amestecat cu zahăr și nuci pisate, care se împarte ca pomană. ◊ A mânca ~a cuiva a supraviețui cuiva. /<sl. kolivo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
colivă f. grâu fiert și gros măcinat, amestecat cu nuci pisate și presărat cu zahăr, scorțișoară, etc.: coliva se împarte ca pomană la mort; de aci fig.: ca mâine o să-mi mănânce coliva PANN. [De origină slavo-greacă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colívă f., pl. ĭ (ngr. kólyva, d. vgr. kóllyba, colivă, și kóllybos, monetă mică, bănuț, [cuv. ebraic]; vsl. bg. rus. kólivo, colivă. V. călăvie). O mîncare dulce (făcută din grîŭ fert, nucĭ pisate, zahar pisat, scorțișoara ș. a.) care se ofera maĭ ales „de sufletu morților” la înmormîntări și la zilele comemorative ale morților. Fig. Iron. A i se bate (a-ĭ suna) cuĭva coliva în pept, a fi aproape de moarte. A dori să mănîncĭ din coliva cuĭva, a-ĭ dori moartea, a-ĭ purta sîmbetele. V. pupăză.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
colívă s. f., g.-d. art. colívei; pl. colíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
colívă s. f., g.-d. art. colívei; pl. colíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
colívă (colíve), s. f. – Dulce preparat din grîu fiert, nuci și zahăr care se dă de pomană pentru odihna sufletului unui mort. Gr. ϰόλυβα, prin intermediul sl. koliva (Roesler 570; Miklosich, Slaw. Elem., 25; Mikosich, Lexicon, 297; Murnu 15; Vasmer, Gr., 79), cf. bg. kolivo, sb. koljivo. – Der. colivar, s. m. (persoană care se duce la toate slujbele unde se dă de pomană; parazit, pomanagiu; Arg., polițist, jandarm; Arg., seminarist).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
COLIVĂ subst. – Chirilă, cap., 1677, cu mulți urmași (Sur 1; BCI IV 187); – Mihai, răzeș (17 A IV 11).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
colivă, colive s. f. (deț., mil.) arpacaș.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a mirosi a colivă expr. a suferi de o boală incurabilă; a ajunge în ultimul stadiu al unei boli incurabile.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a umbla după colivă expr. a fi pomanagiu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i mânca (cuiva) coliva expr. (intl.) 1. a înmormânta. 2. a ucide, a omorî. 3. a-i supraviețui (cuiva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cu coliva-n piept expr. în pragul morții; muribund.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
colivă
- 1. (În practicile religioase ortodoxe) Grâu fiert amestecat cu zahăr și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte pentru pomenirea morților, la înmormântări și la parastase.exemple
- Afară... complicate colive cu nuci aurite și o întreagă armată de popi și de ciocli aștepta. ANGHEL, PR. 65.surse: DLRLC
- Veneau la urmă popii... grași, Cu pîntece rotunde, umflate de colivă. MACEDONSKI, O. I 42.surse: DLRLC
- Numai să fi avut pîntece, unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. CREANGĂ, A. 11.surse: DLRLC
- surse: NODEX
-
etimologie:
- limba slavă (veche) kolivosurse: DEX '98 DEX '09