COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamație acută sau cronică a colonului⁴, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. – Din fr. colite.

colítă sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~te / E: fr colite] Inflamare acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive.

colíță sf [At: LTR² / Pl: ~țe / E: coală + -iță] 1 Coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată. 2 Coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă.

COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamare acută sau cronică a colonului⁴, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive. – Din fr. colite.

COLÍTĂ, colite s. f. Inflamarea intestinului gros, care produce tulburări digestive.

COLÍTĂ s.f. Inflamație a colonului¹ [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr. colite, cf. gr. kolon – intestin].

COLÍTĂ¹ s. f. inflamație a colonului³. (<fr. collite)

COLÍTĂ ~e f. Inflamație a mucoasei intestinului gros. ~ acută. ~ cronică. /<fr. colite

colítă s. f., g.-d. art. colítei; pl. colíte

colíță s. f., g.-d. art. colíței; pl. colíțe

colítă s. f., pl. colíte

colíță s. f., g.-d. art. colíței; pl. colíțe

COLÍȚĂ s. v. fasciculă.

COLIȚĂ s. fasciculă, (înv.) broșură. (~ a unei cărți.)

COLÍTĂ (< fr.; {s} gr. kolon „colon”) s. f. (MED.) Inflamație acută sau cronică a colonului, rezultat al unor infecții sau datorită unui regim alimentar inadecvat, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. = C. ulcerantă, formă gravă de c. caracterizată prin apariția de ulcerații pe mucoasa colonului.

Coliță v. Nicolae III 8, 14.