3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamație acută sau cronică a colonului4, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. – Din fr. colite.

COLÍȚĂ, colițe, s. f. 1. Coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată; fasciculă. 2. Mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă. – Coală + suf. -iță.

COLÍȚĂ, colițe, s. f. 1. Coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată; fasciculă. 2. Mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă. – Coală + suf. -iță.

colítă sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~te / E: fr colite] Inflamare acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive.

colíță sf [At: LTR2 / Pl: ~țe / E: coală + -iță] 1 Coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată. 2 Coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă.

COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamare acută sau cronică a colonului4, manifestată prin dureri abdominale și tulburări digestive. – Din fr. colite.

COLÍTĂ, colite s. f. Inflamarea intestinului gros, care produce tulburări digestive.

COLÍTĂ s.f. Inflamație a colonului1 [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr. colite, cf. gr. kolon – intestin].

COLÍTĂ1 s. f. inflamație a colonului3. (<fr. collite)

COLÍTĂ ~e f. Inflamație a mucoasei intestinului gros. ~ acută. ~ cronică. /<fr. colite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colítă s. f., g.-d. art. colítei; pl. colíte

colíță s. f., g.-d. art. colíței; pl. colíțe

colítă s. f., pl. colíte

colíță s. f., g.-d. art. colíței; pl. colíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÍȚĂ s. v. fasciculă.

COLIȚĂ s. fasciculă, (înv.) broșură. (~ a unei cărți.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLÍTĂ (< fr.; {s} gr. kolon „colon”) s. f. (MED.) Inflamație acută sau cronică a colonului, rezultat al unor infecții sau datorită unui regim alimentar inadecvat, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. = C. ulcerantă, formă gravă de c. caracterizată prin apariția de ulcerații pe mucoasa colonului.

Coliță v. Nicolae III 8, 14.

Intrare: colită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coli
  • colita
plural
  • colite
  • colitele
genitiv-dativ singular
  • colite
  • colitei
plural
  • colite
  • colitelor
vocativ singular
plural
Intrare: Coliță
Coliță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Coliță
Intrare: coliță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coliță
  • colița
plural
  • colițe
  • colițele
genitiv-dativ singular
  • colițe
  • coliței
plural
  • colițe
  • colițelor
vocativ singular
plural

colită

  • 1. Inflamație acută sau cronică a colonului, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

coliță

  • 1. Coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 sinonime: broșură fasciculă
  • 2. Mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Coală + sufix -iță.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98