9 definiții pentru colimator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLIMATÓR, colimatoare, s. n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva. [Pl. și: colimatori] – Din fr. collimateur.

colimator sm [At: LTR2 / Pl: ~ii / E: fr collimateur] 1 Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. 2 (Îe) A lua pe cineva în ~ A urmări comportamentul cuiva. 3 (Îae) A persecuta (pe nedrept) pe cineva.

COLIMATÓR, colimatoare, s. n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva. – Din fr. collimateur. corectată

COLIMATÓR s.n. Dispozitiv optic întrebuințat pentru determinarea unei direcții. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se atașează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur].

COLIMATÓR s. n. 1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativă a unei direcții. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept). (<fr. collimateur)

COLIMATÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv optic care transformă un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. 2) Instrument optic pentru determinarea unei direcții. ◊ A lua în ~ a supraveghea; a avea în atenție. /<fr. collimateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colimatór s. n., pl. colimatoáre.

colimatór s. n., pl. colimatoáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua în colimator expr. 1. a critica aspru (un subaltern) 2. a ține sub observație comportamentul sau acțiunile unei persoane cu scopul de a-i descoperi cu orice preț greșeli și puncte slabe 3. a curta o persoană de sex opus

Intrare: colimator
colimator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colimator
  • colimatorul
  • colimatoru‑
plural
  • colimatoare
  • colimatoarele
genitiv-dativ singular
  • colimator
  • colimatorului
plural
  • colimatoare
  • colimatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colimator

  • 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. expresie A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 sinonime: observa urmări

etimologie: