2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coléga smf vz coleg

COLÉG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.

COLÉG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.

COLÉG, -Ă, colegi, -e, s. m. și f. 1. Camarad de studii, considerat în raport cu alți elevi sau studenți de la școala sau institutul unde urmează cursurile. Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36. E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188. 2. Persoană (funcționar, profesor etc.) considerată în raport cu alte persoane aflate în același loc de muncă. Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404.

COLÉG, -Ă s.m. și f. Camarad de studii, de muncă, de activitate etc. [Cf. fr. collègue, lat. collega].

COLÉG, -Ă s. m. f. camarad de studii, de muncă, de activitate etc. (< fr. collègue, lat. collega)

COLÉG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Persoană care învață sau activează împreună cu altele, considerată în raport cu acestea; confrate. ~ de școală. ~ de studii. ~ de muncă. /<fr. collegue

*colég, -ă s. (lat. colléga, coleg, d. con, împreună, și legatus, delegat). Cel care împlinește aceĭașĭ funcțiune la un loc cu altu orĭ cu alțiĭ și, adese-orĭ, în acelașĭ edificiŭ (ca școlariĭ, profesoriĭ, miniștriĭ ș. a.). V. camarad.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colégă s. f., g.-d. art. colégei; pl. colége

colégă s. f., g.-d. art. colégei; pl. colége


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÉG s. (rar) camarad. (~ de școală.)

COLEG s. (rar) camarad. (~ de școală.)

Intrare: colega
colega
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: colegă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cole
  • colega
plural
  • colege
  • colegele
genitiv-dativ singular
  • colege
  • colegei
plural
  • colege
  • colegelor
vocativ singular
  • cole
  • colego
plural
  • colegelor

coleg, -ă coleg colegă

  • 1. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: camarad, -ă confrate 3 exemple
    exemple
    • Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36.
      surse: DLRLC
    • E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188.
      surse: DLRLC
    • Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404.
      surse: DLRLC
  • comentariu Vocativ singular și: colega.
    surse: dexonline

etimologie: