11 definiții pentru confrate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confráte sm [At: NEGRUZZI, S. I, 156 / Pl: ~ați / E: con1- + frate după fr confrère] 1 Persoană care are aceeași profesie. 2 (Înv) Tovarăș de conspirație.

CONFRÁTE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con1- + frate (după fr. confrère).

CONFRÁTE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, tovarăș de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con1 + frate (după fr. confrère).

CONFRÁTE, confrați, s. m. Coleg de profesie, tovarăș de meserie. Era singurul dintre confrați pe care... îl stimam. C. PETRESCU, C. V. 302. Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. REBREANU, R. II 34 ♦ (Învechit) Tovarăș de conspirație. Numai neunirea unora din confrați fu pricină întîrzierii [revoltei]. GHICA, A. 835.

CONFRÁTE s.m. Coleg, tovarăș de profesie, de meserie. [< con- + frate, după it. confrate, fr. confrère].

CONFRÁTE s. m. coleg de profesiune. (după fr. confrère)

CONFRÁTE ~ți m. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care învață sau activează împreună, luate în raport una față de alta. /con- + frate

confrate m. fiecare din membrii unei corporațiuni, unei societăți: magistrații sunt colegi, medicii și ziariștii confrați.

*confráte m. (con- și frate, după fr. confrère). Coleg, camarad (maĭ ales între ziariștĭ și medicĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confráte s. m., pl. confráți

confráte s. m., pl. confráți

Intrare: confrate
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confrate
  • confratele
plural
  • confrați
  • confrații
genitiv-dativ singular
  • confrate
  • confratelui
plural
  • confrați
  • confraților
vocativ singular
plural