14 definiții pentru coleg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coleg, ~ă smf [At: CANTEMIR, IST. 77 / Pl: ~egi, ~ege / V: ~a, ~ă / E: fr collègue] Persoană care desfășoară activități într-un cadru organizat, împreună cu altele, considerată în raport cu acestea.

COLÉG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.

COLÉG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.

COLÉG, -Ă, colegi, -e, s. m. și f. 1. Camarad de studii, considerat în raport cu alți elevi sau studenți de la școala sau institutul unde urmează cursurile. Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36. E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188. 2. Persoană (funcționar, profesor etc.) considerată în raport cu alte persoane aflate în același loc de muncă. Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404.

COLÉG, -Ă s.m. și f. Camarad de studii, de muncă, de activitate etc. [Cf. fr. collègue, lat. collega].

COLÉG, -Ă s. m. f. camarad de studii, de muncă, de activitate etc. (< fr. collègue, lat. collega)

COLÉG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Persoană care învață sau activează împreună cu altele, considerată în raport cu acestea; confrate. ~ de școală. ~ de studii. ~ de muncă. /<fr. collegue

coleg m. cel ce face parte dintr’un corp, care exercită aceleași funcțiuni ca și alții.

*colég, -ă s. (lat. colléga, coleg, d. con, împreună, și legatus, delegat). Cel care împlinește aceĭașĭ funcțiune la un loc cu altu orĭ cu alțiĭ și, adese-orĭ, în acelașĭ edificiŭ (ca școlariĭ, profesoriĭ, miniștriĭ ș. a.). V. camarad.

ex-coleg sm [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~egi / E: ex- + coleg] Fost coleg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COLÉG s. (rar) camarad. (~ de școală.)

COLEG s. (rar) camarad. (~ de școală.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colég (colégi), s. m. – Camarad, tovarăș. Lat. collega (sec. XVIII). – Der. colegă, s. f. (camaradă); colegial, adj. (camaraderesc); necolegial, adj. (lipsit de camaraderie); colegiu, s. n., din lat. collegium (sec. XVIII) și în parte din germ. Kollegium sau din rus. kollegija; colegian, s. m. (elev al unui colegiu).

Intrare: coleg
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleg
  • colegul
  • colegu‑
plural
  • colegi
  • colegii
genitiv-dativ singular
  • coleg
  • colegului
plural
  • colegi
  • colegilor
vocativ singular
  • colegule
plural
  • colegilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coleg, -ă coleg colegă

  • 1. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: camarad, -ă confrate 3 exemple
    exemple
    • Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36.
      surse: DLRLC
    • E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188.
      surse: DLRLC
    • Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404.
      surse: DLRLC
  • comentariu Vocativ singular și: colega.
    surse: dexonline

etimologie: