opțiuni
  • info

20 de definiții pentru colbăi

din care

Explicative DEX

COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbui vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbui vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

colbăi [At: COSTINESCU / Pl: ~esc / E: colb] 1-2 vtr (Reg) A (se) prăfui. 3 vt A fuma, scoțând nori de fum.

COLBĂI, colbăiesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A umple de praf, a prafui. Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. 2. Intranz. A face praf, a stîrni praful. Colbăind cu coada... se tîrie cinele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34.

A COLBĂI ~iesc tranz. reg. A face să se colbăiască; a prăfui. [Sil. -bă-i] /colb + suf. ~ăi

A SE COLBĂI mă ~iesc intranz. reg. A se acoperi cu colb; a se prăfui. /colb + suf. ~ăi

colbăì v. Mold. 1. a scutura de praf; 2. a face colb.

COLBUI vb. IV v. colbăi.

COLBUI vb. IV v. colbăi.

colbui v vz colbăi

COLBĂRI vb. IV. v. colbăi.

colbăĭésc și -uĭésc v. tr. (d. colb). Est. Umplu de colb, prăfuĭesc.

Ortografice DOOM

colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, 3 sg. colbăiește, imperf. 1 colbăiam; conj. prez. 1 sg. să colbăiesc, 3 să colbăiască

colbăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, imperf. 3 sg. colbăia; conj. prez. 3 să colbăiască

colbăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, imperf. 3 sg. colbăia; conj. prez. 3 sg. și pl. colbăiască

colbăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, conj. colbăiască)

Sinonime

COLBĂI vb. v. prăfui.

colbăi vb. v. PRĂFUI.

Regionalisme / arhaisme

colbăí, colbăiesc, (colbui), v.t. (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).

colbăi, colbăiesc, (colbui), vb. tranz. – (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).

colbăi, -esc, (colbui), vb. tranz. – A face praf, a prăfui. – Din colb.

colbui, vb. tranz. – v. colbăi.

Intrare: colbăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbăi
  • colbăire
  • colbăit
  • colbăitu‑
  • colbăind
  • colbăindu‑
 singular plural
  • colbăiește
  • colbăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbăiesc
 (să)
  • colbăiesc
  • colbăiam
  • colbăii
  • colbăisem
a II-a (tu)
  • colbăiești
 (să)
  • colbăiești
  • colbăiai
  • colbăiși
  • colbăiseși
a III-a (el, ea)
  • colbăiește
 (să)
  • colbăiască
  • colbăia
  • colbăi
  • colbăise
plural I (noi)
  • colbăim
 (să)
  • colbăim
  • colbăiam
  • colbăirăm
  • colbăiserăm
  • colbăisem
a II-a (voi)
  • colbăiți
 (să)
  • colbăiți
  • colbăiați
  • colbăirăți
  • colbăiserăți
  • colbăiseți
a III-a (ei, ele)
  • colbăiesc
 (să)
  • colbăiască
  • colbăiau
  • colbăiră
  • colbăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbui
  • colbuire
  • colbuit
  • colbuitu‑
  • colbuind
  • colbuindu‑
 singular plural
  • colbuiește
  • colbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbuiesc
 (să)
  • colbuiesc
  • colbuiam
  • colbuii
  • colbuisem
a II-a (tu)
  • colbuiești
 (să)
  • colbuiești
  • colbuiai
  • colbuiși
  • colbuiseși
a III-a (el, ea)
  • colbuiește
 (să)
  • colbuiască
  • colbuia
  • colbui
  • colbuise
plural I (noi)
  • colbuim
 (să)
  • colbuim
  • colbuiam
  • colbuirăm
  • colbuiserăm
  • colbuisem
a II-a (voi)
  • colbuiți
 (să)
  • colbuiți
  • colbuiați
  • colbuirăți
  • colbuiserăți
  • colbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • colbuiesc
 (să)
  • colbuiască
  • colbuiau
  • colbuiră
  • colbuiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbări
  • colbărire
  • colbărit
  • colbăritu‑
  • colbărind
  • colbărindu‑
 singular plural
  • colbărește
  • colbăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbăresc
 (să)
  • colbăresc
  • colbăream
  • colbării
  • colbărisem
a II-a (tu)
  • colbărești
 (să)
  • colbărești
  • colbăreai
  • colbăriși
  • colbăriseși
a III-a (el, ea)
  • colbărește
 (să)
  • colbărească
  • colbărea
  • colbări
  • colbărise
plural I (noi)
  • colbărim
 (să)
  • colbărim
  • colbăream
  • colbărirăm
  • colbăriserăm
  • colbărisem
a II-a (voi)
  • colbăriți
 (să)
  • colbăriți
  • colbăreați
  • colbărirăți
  • colbăriserăți
  • colbăriseți
a III-a (ei, ele)
  • colbăresc
 (să)
  • colbărească
  • colbăreau
  • colbăriră
  • colbăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colbăi, colbăiescverb

  • 1. regional A (se) prăfui. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăfui
    • format_quote Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. DLRLC
  • 2. intranzitiv A face praf, a stârni praful. DLRLC
    • format_quote Colbăind cu coada... se tîrie cînele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34. DLRLC
  • 3. tranzitiv A fuma, scoțând nori de fum. MDA2
    sinonime: fuma
etimologie:
  • Colb + -ăi. MDA2 DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.