17 definiții pentru colbăi colbui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

colbăí [At: COSTINESCU / Pl: ~esc / E: colb] 1-2 vtr (Reg) A (se) prăfui. 3 vt A fuma, scoțând nori de fum.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi.

COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. A umple de praf, a prafui. Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60. 2. Intranz. A face praf, a stîrni praful. Colbăind cu coada... se tîrie cinele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34.

A SE COLBĂÍ mă ~iésc intranz. reg. A se acoperi cu colb; a se prăfui. /colb + suf. ~ăi

A COLBĂÍ ~iésc tranz. reg. A face să se colbăiască; a prăfui. [Sil. -bă-i] /colb + suf. ~ăi

colbăì v. Mold. 1. a scutura de praf; 2. a face colb.

COLBUÍ vb. IV v. colbăi.

COLBUÍ vb. IV v. colbăi.

colbăĭésc și -uĭésc v. tr. (d. colb). Est. Umplu de colb, prăfuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colbăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 să colbăiáscă

colbăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiésc, imperf. 3 sg. colbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. colbăiáscă

colbăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. colbăiesc, conj. colbăiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colbăí, colbăiesc, (colbui), vb. tranz. – (reg.) A face praf, a prăfui. – Din colb (MDA).

colbăí, -esc, (colbui), vb. tranz. – A face praf, a prăfui. – Din colb.

colbuí, vb. tranz. – v. colbăi.

Intrare: colbăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbăi
  • colbăire
  • colbăit
  • colbăitu‑
  • colbăind
  • colbăindu‑
singular plural
  • colbăiește
  • colbăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbăiesc
(să)
  • colbăiesc
  • colbăiam
  • colbăii
  • colbăisem
a II-a (tu)
  • colbăiești
(să)
  • colbăiești
  • colbăiai
  • colbăiși
  • colbăiseși
a III-a (el, ea)
  • colbăiește
(să)
  • colbăiască
  • colbăia
  • colbăi
  • colbăise
plural I (noi)
  • colbăim
(să)
  • colbăim
  • colbăiam
  • colbăirăm
  • colbăiserăm
  • colbăisem
a II-a (voi)
  • colbăiți
(să)
  • colbăiți
  • colbăiați
  • colbăirăți
  • colbăiserăți
  • colbăiseți
a III-a (ei, ele)
  • colbăiesc
(să)
  • colbăiască
  • colbăiau
  • colbăi
  • colbăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colbui
  • colbuire
  • colbuit
  • colbuitu‑
  • colbuind
  • colbuindu‑
singular plural
  • colbuiește
  • colbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colbuiesc
(să)
  • colbuiesc
  • colbuiam
  • colbuii
  • colbuisem
a II-a (tu)
  • colbuiești
(să)
  • colbuiești
  • colbuiai
  • colbuiși
  • colbuiseși
a III-a (el, ea)
  • colbuiește
(să)
  • colbuiască
  • colbuia
  • colbui
  • colbuise
plural I (noi)
  • colbuim
(să)
  • colbuim
  • colbuiam
  • colbuirăm
  • colbuiserăm
  • colbuisem
a II-a (voi)
  • colbuiți
(să)
  • colbuiți
  • colbuiați
  • colbuirăți
  • colbuiserăți
  • colbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • colbuiesc
(să)
  • colbuiască
  • colbuiau
  • colbui
  • colbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colbăi colbui

  • 1. regional A (se) prăfui.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prăfui un exemplu
    exemple
    • Iată, prea puternice, a zis filozoful, cum și-a colbăit Bîrliban barba. SADOVEANU, D. P. 60.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A face praf, a stârni praful.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Colbăind cu coada... se tîrie cînele pînă în apropierea ei. SLAVICI, N. I 34.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A fuma, scoțând nori de fum.
    surse: MDA2 sinonime: fuma

etimologie:

  • Colb + sufix -ăi.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98