cofleșit, ~ă a [At: CV, 1950, nr. 4, 36 / Pl: ~iți, ~e / E: cofleși] 1 (D. fructe) Fleșcăit. 2 (Fig; d. oameni) Posomorât.

cofleji vi vz cofleși

cofleși vi [At: COSTINESCU / V: ~eji, ~liști / E: ns cf moleși, cofoi, flești, fleșcăi] (D. fructe) A se fleșcăi.

cofliști vi vz cofleși

cofleșésc v. tr. (cp. cu lat. confracesco, id. Wld. la fraceo. V. și mîrced). Fleșcăĭesc, moleșesc (vorbind despre poamele coapte). Fig. Iron. Berghelesc, urîțesc, slăbesc: bătrîneța l-a cofleșit. V. refl. Prunele s’aŭ cofleșit de căldură și de zdruncinăturile căruțeĭ. – Și chifligesc și tofligesc (nord). V. și chirfosesc, coleșesc.

!cofleșí (a se ~) (pop.) (co-fle-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cofleșéște, imperf. 3 sg. se cofleșeá; conj. prez. 3 să se cofleșeáscă

cofleșí vb. (sil. -fle-), ind. prez. 3 sg. cofleșéște, imperf. 3 sg. cofleșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cofleșeáscă

COFLEȘÍ vb. v. fleșcăi, muia, terciui.

cofleși vb. v. FLEȘCĂI. MUIA. TERCIUI.

cofleșí (-șésc, -ít), vb. refl. – Despre fructe, a se strica. – Var. cofleji, coflești, chifligi, cofoi. Formație expresivă. Este rezultatul normal al lui coflești › cofleșci, pe baza lui fleșcăi cu co- expresiv, ca în cocîrja, copleși, cotropi etc. Giuglea, Cercetări, 6 și REW 2136 presupun un lat. *conflexire „a curba”, puțin probabil și insuficient pentru a explica semantismul; cf. împotriva acestei păreri Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, V, 94. Graur, V, 142, pleacă de la țig. kovlo „moale” (cf. împotrivă Pascu, R. critică, VIII, 184) și Scriban din lat. confracescere, imposibil din punct de vedere fonetic.