2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coféi sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: cofă + -ei] (Reg) Cofă (1) joasă și largă.

COFÉI, cofeie, s. n. (Reg.) Cofa mai puțin înaltă și mai largă. – Cofă + suf. -ei.

COFÉI, cofeie, s. n. (Reg.) Cofă mai joasă și mai largă. – Cofă + suf. -ei.

COFÉI, cofeie, s. n. (Mold.) Cofă mică și largă. (În forma de pl. cofeile) Vara doina mi-o ascult Pe cărarea spre izvor Ce le-am dat-o tuturor, împlîndu-și cofeile, Mi-o cîntă femeile. EMINESCU, O. I 123.

coféĭ n., pl. eĭe (d. cofă). Cofiță. V. cofer.

cófă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~fe / E: ger kufe] 1 (Reg; iuz) Vas de băut de lemn Si: cană Cf cupă. 2 (Reg; nob) Cană de stropit florile sau legumele Si: stropitoare. 3 Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut Si: doniță. 4-6 (Pex) Conținutul unei cofe (1-3). 7 (Îe; fam) A pune (sau a băga pe cineva) în~ A întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie) Si: a înfunda. 8 (Îe) A ploua (sau a turna) cu ~fa (sau ca din ~) A ploua torențial. 9 (Îe) A căuta ~fe de moși A căuta chilipir (aluzie la obiceiul de a împărți, în ziua Moșilor, cofe (1), de pomană). 10 (Iuz) Măsură de capacitate cam de mărimea unei ocale, conținând două fele sau patru iartale Cf ițe, cop, găleată, ferdelă, cupă. 11 Vas de lemn cu care se bagă mălaiul în căldare. 12 (Fig) Cap (mare) de cal.

CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, confecționat din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut: doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. (Pop.) A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., sb. kofa.

CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., scr. kofa.

CÓFĂ, cofe, s. f. Vas cu un singur fund și cu toartă, făcut din doage de brad, în care se aduce și se ține apă (sau se adună fragi, afine etc.). V. doniță. În colțul dinspre ușă stătea o cofă cu apă. CAMILAR, N. I 325. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. SADOVEANU, O.II 523. Veneau fetele cu cofele ca să ia apă și flăcăii duceau boii ca să-i adape. POPESCU, B. III 6. ◊ Expr. A pune sau a băga (pe cineva) în cofă = a lăsa mai prejos, a lăsa (pe cineva) în urmă prin pricepere sau viclenie; a înfunda. Alți coțcari te bagă-n cofă. TOMA, C. V. 474. Plouă (sau toarnă) cu cofa = plouă foarte tare. Cantitate (de apă, de fragi etc.) care încape într-o cofă. Acuma hai să aducem o cofă de apă de la fîntînă. SADOVEANU, N. F. 32.

CÓFĂ ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singură toartă, având formă de cilindru sau de trunchi de con, în care se păstrează apă. ◊ A pune (sau a băga) în ~ pe cineva a) a pune în încurcătură pe cineva; a dezorienta; b) a-și demonstra superioritatea față de cineva într-un domeniu de activitate. Plouă (sau toarnă) cu ~a plouă tare. 2) (în Moldova medievală) Unitate de măsură pentru lichide egală cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

cofă f. Mold. doniță: a pune în cofă pe cineva, a-l dovedi prin cumințenie ori viclenie. [Sas. KUFE].

cofeiu n. Mold. 1. cofă mică și largă: umplându-și cofeele EM.; 2. ciubărașul teascului de vie.

cófă f., pl. e (sas. germ. kufe, găleată, d. lat. cûpa, cadă. De aicĭ: bg. sîrb. rut. kofa, alb. kovă, turc. koga, kuga, pop. kova, kofa, kuva, mgr. kúfa, ngr. kufás. V. cupă). Est. Vas de lemn compus din doage de brad și cercurĭ, care are o toartă pe care-l apucĭ și care servește la dus apă c’o singură mînă saŭ atîrnat de cobiliță. A pune pe cineva în cofă, a-l înfunda, a-l întrece. Ploŭă cu cofa, ploŭă torențial, cu găleata. – În vest dóniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coféi (reg.) s. n., pl. coféie

cófă s. f., g.-d. art. cófei; pl. cófe

cófă s. f., g.-d. art. cófei; pl. cófe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÓFĂ s. v. stropitoare.

arată toate definițiile

Intrare: cofei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cofei
  • cofeiul
  • cofeiu‑
plural
  • cofeie
  • cofeiele
genitiv-dativ singular
  • cofei
  • cofeiului
plural
  • cofeie
  • cofeielor
vocativ singular
plural
Intrare: cofă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • co
  • cofa
plural
  • cofe
  • cofele
genitiv-dativ singular
  • cofe
  • cofei
plural
  • cofe
  • cofelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cofei

  • 1. regional Cofă mai puțin înaltă și mai largă.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vara doina mi-o ascult Pe cărarea spre izvor Ce le-am dat-o tuturor, împlîndu-și cofeile, Mi-o cîntă femeile. EMINESCU, O. I 123.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cofă + sufix -ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

cofă

  • 1. Vas de formă (relativ) cilindrică, confecționat din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: doniță diminutive: cofiță 3 exemple
    exemple
    • În colțul dinspre ușă stătea o cofă cu apă. CAMILAR, N. I 325.
      surse: DLRLC
    • Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. SADOVEANU, O. II 523.
      surse: DLRLC
    • Veneau fetele cu cofele ca să ia apă și flăcăii duceau boii ca să-i adape. POPESCU, B. III 6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Conținutul unui astfel de vas.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Acuma hai să aducem o cofă de apă de la fîntînă. SADOVEANU, N. F. 32.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfunda un exemplu
      exemple
      • Alți coțcari te bagă-n cofă. TOMA, C. V. 474.
        surse: DLRLC
  • 2. expresie popular A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: