2 intrări

15 definiții

codreán, ~ă [At: LET. II, 31/32 / Pl: ~éni, ~éne / E: codru + -ean] 1-2 a (Rar) De (sau din) codru (1) Si: pădurean, codresc (1-2). 3. smf Locuitor al unei regiuni de codri (1). 4 smf Persoană care trăiește pe lângă codri (1) Si: (pop) codreț (2). 5 (Mtp; îc) Codreana-Sânziana Cosânzeana. 6 sm Păzitor de păduri Si: pădurar, gornic. 7 sm (Înv; Mol) Oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.

CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) De (sau din) codru. Ca o tânără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrânul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. ◊ Fig. Se-ntoarce in codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește pe lîngă codri; pădurean. Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401.

codreán (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codréni; adj. f., s. f. codreánă, pl. codréne

codreán adj. m., s. m. (sil. -drean), pl. codréni; f. sg. codreánă, pl. codréne

CODREÁN s. v. pădurar, pădurean.

CODREÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de regiunea codrilor; propriu codrilor. 3) și substantival Care trăiește în regiunea codrilor. /codru + suf. ~ean

codreán, codreáncă, s.m. și f. (reg., înv.) oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.

codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al.

codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.

Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de 1200 călăreți moldoveni cari locuiau un codru dincolo de Prut, despre hotarul Tătarilor din Bugeag; vitejia lor era proverbială; 2. locuitori din Codrul Banatului («cinci Codreni bat pe zece Moldoveni»).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

codreán s. v. PĂDURAR. PĂDUREAN.

codreán, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru (Țara Codrului) sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ♦ (onom.) Codrean, Codreanu, Codrenu, nume de familie (180 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Codru + suf. -ean.

codreán, -i, s.n. – Locuitor din zona Codru. – Din Codru + -ean.

Intrare: codrean (adj.)
codrean adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codrean codreanul codrea codreana
plural codreni codrenii codrene codrenele
genitiv-dativ singular codrean codreanului codrene codrenei
plural codreni codrenilor codrene codrenelor
vocativ singular
plural
Intrare: codrean (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codrean codreanul
plural codreni codrenii
genitiv-dativ singular codrean codreanului
plural codreni codrenilor
vocativ singular
plural