14 definiții pentru codrean (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

codreán, ~ă [At: LET. II, 31/32 / Pl: ~eni, ~ene / E: codru + -ean] 1-2 a (Rar) De (sau din) codru (1) Si: pădurean, codresc (1-2). 3 smf Locuitor al unei regiuni de codri (1). 4 smf Persoană care trăiește pe lângă codri (1) Si: (pop) codreț (2). 5 (Mtp; îc) Codreana-Sânziana Cosânzeana. 6 sm Păzitor de păduri Si: pădurar, gornic. 7 sm (Înv; Mol) Oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.

CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) 1. Adj. Care aparține codrului, privitor la codru; din codru; codresc. 2. S. m. și f. Pădurean. – Codru + suf. -ean.

CODREÁN, -Ă, codreni, -e, adj. (Rar) De (sau din) codru. Ca o tînără crăiasă De prin culmile codrene, Treci prin verzile păduri. NECULUȚĂ, Ț. D. 79. Colo unde plaiul se face mai codrean, Stoian îi iese-n cale, bătrînul hoț Stoian. COȘBUC, P. II 95. ◊ Fig. Se-ntoarce în codreana-i noapte tînărul voinic. EMINESCU, L. P. 129. ♦ (Substantivat) Persoană care trăiește pe lîngă codri; pădurean. Un codrean cu fruntea naltă Vine... hăulind. ALECSANDRI, P. III 401.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

codreán (rar) (co-drean) adj. m., s. m., pl. codréni; adj. f., s. f. codreánă, pl. codréne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODREÁN s. v. pădurar, pădurean.

CODREÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de regiunea codrilor; propriu codrilor. 3) și substantival Care trăiește în regiunea codrilor. /codru + suf. ~ean


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

codreán, codreáncă, s.m. și f. (reg., înv.) oștean recrutat din regiunea „Codrul Tigheciului”.

codrean a. de codru: umbra dulce și codreana armonie Al.

codreán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al codruluĭ. Pl. În vechime, un corp de 1200 de călărețĭ Moldovenĭ la codru Tighecĭuluĭ, în sudu Basarabiiĭ, ca gardă contra Tătarilor. V. tîlhar.

Codreni m. pl. (Tigheciului), corp de 1200 călăreți moldoveni cari locuiau un codru dincolo de Prut, despre hotarul Tătarilor din Bugeag; vitejia lor era proverbială; 2. locuitori din Codrul Banatului («cinci Codreni bat pe zece Moldoveni»).

codreán adj. m., s. m. (sil. -drean), pl. codréni; f. sg. codreánă, pl. codréne

codrean s. v. PĂDURAR. PĂDUREAN.

codreán, -ă, codreni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană care face parte din populația zonei Codru (Țara Codrului) sau este originară din această zonă. 2. (adj.) Care aparține Codrului, privitor la Codru sau la populația din această zonă. ♦ (onom.) Codrean, Codreanu, Codrenu, nume de familie (180 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Codru + suf. -ean.

codreán, -i, s.n. – Locuitor din zona Codru. – Din Codru + -ean.

Intrare: codrean (adj.)
codrean adjectiv
  • silabație: -drean
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codrean
  • codreanul
  • codreanu‑
  • codrea
  • codreana
plural
  • codreni
  • codrenii
  • codrene
  • codrenele
genitiv-dativ singular
  • codrean
  • codreanului
  • codrene
  • codrenei
plural
  • codreni
  • codrenilor
  • codrene
  • codrenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)