2 intrări

19 definiții

codírlă sf [At: JIPESCU, O. 151 / V: (Mol; Trs) ~dar~, (reg) ~dấrblă, (Olt) ~ră / Pl: ~le / E: coadă + -irlă] 1 (Reg) Coadă (1) a unui animal. 2 (Pan; reg) Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune Si: (reg) seriglă, chelnă, chilnă, șușlete, șișlet, scărilă. 3 (Pan; reg) Partea din urmă a unei cete de copii, la joc. 4 (Pan; reg) Partea din urmă a unui stol de păsări. 5 (Pan; reg) Cel care rămâne la coadă (8) Si: codiță, codaș, codaciu, codan. 6 (Pan; îvp) Cel ce dă la urmă în jocul arșicelor. 7 (Reg) Codiriște.

CODÍRLĂ s. f. v. codârlă.

CODÍRLĂ s. f. v. codârlă.

CODÍRLĂ, codirle, s. f. 1. Partea de dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe (în care se așază în mod obișnuit nutrețul necesar la drum animalelor de tracțiune). De la București pînă la Ploiești se călătorea în birjă de Herasca cu coviltir și codirlă. CARAGIALE, O. II 31. Alții [ședeau] pe chichiță, în codirlă și pînă și peste coviltir. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Fig. Partea din urmă, de la coadă, a unei cete (de copii, la joc), a unui stol de păsări etc.; coadă. Un stîrc... ieși din codirlă tuturor, unde ședea pitulit. MARIAN, O. II 325. Baciul începe, și după dînsul pe rînd ceilalți, pînă la codirlă. ISPIRESCU, la TDRG. – Variantă: (regional) codîrlă (PAS, Z. I 43, SADOVEANU, M. C. 157, SADOVEANU, N. P. 324) s. f.

codírlă (vest) și -î́rlă (est) f., pl. e (d. coadă cu sufixu ca'n șopîrlă, cĭocîrlan). Coadă lungă (Iron.): codirla vulpiĭ. Coada lungă la car, inima prelungită. Cel rămas în urmă la joc: eștĭ codirla! Corlată, șeriglă, scărilă, sușleț, înfundătoare de gratiĭ la căruță (compusă din cotocĭ și speteze). Partea din urmă a căruțeĭ: a căuta pin [!] codirlă.

codấrlă sf vz codirlă

CODẤRLĂ, codârle, s. f. 1. (Pop.) Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s. f.] – Coadă + suf. -ârlă.

CODẤRLĂ, codârle, s. f. 1. Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s. f.] – Coadă + suf. -ârlă.

CODÎ́RLĂ s. f. v. codirlă.

codấrlă (pop.) s. f., g.-d. art. codấrlei; pl. codấrle

codârlă/codírlă s. f., g.-d. art. codârlei/codírlei; pl. codârle/codírle

CODÂRLĂ s. fund, (pop.) înfundătoare, scărilă, targă, (reg.) scărigă, (Mold. și Bucov.) chelnă, (Transilv. și Ban.) șireglă, (Olt. și Munt.) șușlete. (~ la car, căruță ori sanie.)

CODÂRLĂ ~e f. Partea din spate, mobilă, a coșului unei căruțe sau a unui car. /coadă + suf. ~ârlă

codârlă f. 1. coada carului, adaosul ce-l are carul pe dinapoi (sau pe dinainte); 2. cel ce dă la urmă în jocul arșicelor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CODÎ́RLĂ s. fund, (pop.) înfundătoáre, scărílă, tárgă, (reg.) scărígă, (Mold. și Bucov.) chélnă, (Transilv. și Ban.) șiréglă, (Olt. și Munt.) șușléte. (~ la car, căruță ori sanie.)

Intrare: codirlă
codirlă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: codârlă
codârlă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codârlă codârla
plural codârle codârlele
genitiv-dativ singular codârle codârlei
plural codârle codârlelor
vocativ singular
plural
codirlă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codirlă codirla
plural codirle codirlele
genitiv-dativ singular codirle codirlei
plural codirle codirlelor
vocativ singular
plural