28 de definiții pentru codice codex (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

códice sn [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ / V: -dex (pl: ~uri) / E: lat codex, -icem] 1 Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2 (Jur; înv) Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale. 3 (Pex) Culegere (manuscrisă) de texte vechi, de obicei cu conținut variat.

CÓDICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente din Evul Mediu sau, p. ext., de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat. [Var.: códex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.

CÓDICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat [Var.: códex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.

CÓDICE, codice, s. n. 1. (Învechit) Cod (1). Intră în horă... uitindu-și de diplomă... de codicele civil și de cel penal. MACEDONSKI, O. III 12. 2. Manuscris care cuprinde o culegere de texte vechi. Codicele Voronețean.

códice s. n., pl. códice

CÓDICE s. n. 1. ansamblu de table cerate, cea mai veche formă de carte la romani. 2. culegere de texte vechi, în manuscrise; codex. (< lat. codex, -icis)

CÓDICE ~ n. 1) Culegere de legi; cod. 2) Culegere de texte vechi manuscrise. /<lat. codex, ~icis

codice m. 1. corp de legi, prezentând totalitatea unei legislațiuni asupra cutării sau cutării materii: codice de comerț, de justiție militară; codice civil, care regulează raporturile omului cu concetățenii săi ca tată, fiu, frate, moștenitor, testator, etc.; codice de procedură civilă, care determină competința tribunalelor și formele de urmat în procesele ordinare; codice penal, care tratează despre delicte și crime și cum trebue să fie pedepsite; codice de instrucțiune criminală, care regulează modul de a constata și urmări crimele. Codicele Napoleon din 1804 se introduse la noi în 1865 în locul fostelor Condice ale lui Caragea și Calimah (1817), precese la rândul lor de Pravilele lui Mateiu-Basarab și Vasile-Lupu (1652), acestea din urmă traduse după Vasilicale, la cari s’au introdus unele și din obiceiul pământului; 2. manuscript vechiu: Codicele Voronețian, conținând Faptele Apostolilor, monument literar din prima jumătate a secolului al XVI-lea.

códice n., pl. tot așa, ca și nume (lat. códex, códicis, trunchĭ, carte [fiind-că ceĭ vechĭ scriaŭ pe tăblițe de lemn acoperite cu ceară]. V. cod, condică). Cod. (Rar). Manuscris vechĭ, carte veche: codicele de la Voroneț (un monument lit. rom. din sec. 16).

CÓDEX s. n. v. codice.

CÓDEX, codexuri, s. n. (Rar) Cod (2). Ți-ar fi dictat un codex de arta poeziei. ALECSANDRI, T. II 219.

códex s. n., pl. códexuri

códex s. n., pl. códexuri

CÓDEX s. n. codice. (< lat. codex)

CÓDEX ~uri n. înv. v. CODICE. /<lat. codex

codex m. 1. culegere de formule medicale; 2. fig. codice: ți-ar fi dictat un codex de arta poeziei AL.

Intrare: codice
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codice codicele
plural codice codicele
genitiv-dativ singular codice codicelui
plural codice codicelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codex codexul
plural codexuri codexurile
genitiv-dativ singular codex codexului
plural codexuri codexurilor
vocativ singular
plural