11 definiții pentru codex


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÓDEX, codexuri, s. n. (Rar) Cod (2). Ți-ar fi dictat un codex de arta poeziei. ALECSANDRI, T. II 219.

CÓDEX s. n. codice. (< lat. codex)

CÓDEX ~uri n. înv. v. CODICE. /<lat. codex

codex m. 1. culegere de formule medicale; 2. fig. codice: ți-ar fi dictat un codex de arta poeziei AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

códex s. n., pl. códexuri

códex s. n., pl. códexuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

códex, codexuri s. n. (Înv.) Codice; cod. ◊ Codex Neagoeanus = culegere manuscrisă de texte populare, traduse în românește în a doua jumătate a sec. 16. A fost copiat în 1620 de popa Ioan Românul (Vlahul) din Sînpetru, jud. Hunedoara. Cuprinde: Alexandria, Floarea darurilor și Rodjanicul. Codex Sturdzanus = manuscris miscelaneu din sec. 16, cuprinzând legendele apocrife hagiografice, apocaliptice etc., copiat între 1580 și 1619 de către popa Grigore din Măhaci. A fost publicat și studiat de B.P. Hașdeu în Cuvinte din bătrâni, fiind unul dintre monumentele de limbă veche românească. ◊ Codex Sinaiticus = manuscris din sec. 4 d. Hr., descoperit la m-rea Sf. Ecaterina din Sinai. Cuprinde întreg Noul Testament în limba greacă. – Din lat. codex, -cis.

CÓDEX (< lat.) s. n. 1. Cea mai veche formă de carte, în Roma și Grecia antică, compusă din tăblițe de lemn cerate, legate la cotor cu curele. Mai tîrziu, tăblițele de lemn au fost înlocuite cu foi de pergament. 2. Denumirea unor culegeri miscelanee de manuscrise medievale, cu conținut religios și profan. 3. Denumire dată unor culegeri de legi din evul mediu; codice (1). 4. Nume dat unor culegeri de documente din evul mediu (ex.: c. Carolinus). ◊ C. argenteus = c. manuscris din sec. 6, care cuprinde traducerea evangheliilor făcută în limba gotică de Wulfila, în sec. 4. Literele sînt scrise cu argint pe pergament purpuriu. ◊ C. aureus = tip de manuscris de mare valoare din sec. 8-9, ale cărui litere sînt scrise cu aur, iar miniaturile sînt desenate pe fond de aur. Un c.a. din sec. 9 (fragment de evanghelii) se găsește la biblioteca Battyáneum din Alba Iulia.

CODEX NEAGOEANUS, culegere manuscrisă de texte populare, traduse în românește în a doua jumătate a sec. 16. Copiat în 1620 de către popa Ioan Românul (Vlahul) din Sînpetru (Hunedoara). Cuprinde: „Alexandria”, „Floarea darurilor” și „Rojdanicul”.

CODEX SINAITICUS, cea mai veche versiune manuscrisă cunoscută a Bibliei, scrisă cu litere grecești unciale. Descoperit de o expediție americană, în 1950, la biblioteca mănăstirii ortodoxe Sf. Ecaterina, de la Muntele Sinai.

CODEX STURDZANUS, manuscris miscelaneu de texte parabiblice (legende apocrife, hagiografice și apocaliptice etc.) din sec. 16; copiat între 1580 și 1619 de către popa Grigorie din Măhaci. Monument de limbă veche românească, publicat și studiat de B.P. Hadeu în „Cuvinte din bătrîni”.

Intrare: codex
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codex
  • codexul
  • codexu‑
plural
  • codexuri
  • codexurile
genitiv-dativ singular
  • codex
  • codexului
plural
  • codexuri
  • codexurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

codex

etimologie: