10 definiții pentru codiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

codíță sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 195/16 / Pl: ~țe / E: coadă + -iță] 1-2 (Șhp) Coadă (1) (mică) Si: codișcă (1-2), codișoară (1-2), coduță (1-2). 3 Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 4 (Fig) Om lipsit de caracter și de personalitate, care servește ca unealtă cuiva Si: (rar) codoș2, acolit, cirac. 5 (D. o știre, un zvon) Exagerare. 6 (Îe) Cel cu ~ Dracul. 7 (Îs) ~ de vită Vită slabă. 8 (Bot; reg; îc) ~ța-mielului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 9 (Bot; reg; îc) ~ța-păunului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 10 (La plante) Coadă (63). 11 (La obiecte și instrumente) Coadă (63). 12 Anexă (fără valoare) Si: apendice. 13 (Spc) Sedilă Cf coadă. 14 (Fig; fam) Copil mic care se ține de fusta mamei. 15 (Înv; îe) A afla o ~ cuiva A-i găsi cusururi.

CODÍȚĂ, codițe, s. f. 1. Diminutiv al lui coadă. ♦ Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter și de personalitate, care servește ca unealtă cuiva; codoș (2). 3. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. – Coadă + suf. -iță.

CODÍȚĂ, codițe, s. f. 1. Diminutiv al lui coadă. ♦ Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter și de personalitate, care servește ca unealtă cuiva; codoș (2). 3. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. – Coadă + suf. -iță.

CODÍȚĂ, codițe, s. f. I. Diminutiv al lui coadă. 1. v. coadă (1). S-a pus el... luntre și punte, ca să-și vîre codița cea bîrligată undeva, dar; degeaba i-a fost. CREANGĂ, P. 144. Găseam cîte-o codiță de pește și mîneam cu jind. ȘEZ. VI 141. Cucule... Netezește-ți codița, Ca și mîndra cosița! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400. 2. v. coadă (3). Era o tăcere nesfîrșită pretutindeni; abia se clinteau tremurînd, ici-colo, în marginea poienilor, frunzele de plop pe codițele lor lungi și subțiri. SADOVEANU, O. IV 484. 3. v. coadă (2). Cînd a veni sîmbăta Leagă de codița ta Un fir galbin de mătasă Și mi-l scoate pe fereastă. ALECSANDRI, P. P. 362. II. Fig. 1. Om lipsit de caracter și de personalitate, care este unealta cuiva, lucrează după directivele și pentru interesele aceluia, îi face jocul. Monitorul era un lingău, codiță de-a lui Isaia. CONTEMPORANUL, VII 389. 2. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. Vedea cum una fuge la alta, cum își spun întîmplarea, cum fiecare îi pune cîte-o codiță, cîte-un cornuleț. SLAVICI, N. I 112.

CODÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la coadă) fig. Completare la ceva; adaus. /coadă + suf. ~iță

codiță f. 1. coadă mică împletită; 2. semn grafic subscris spre a indica modificarea consoanelor: ș, ț; 3. fig. și fam. cusur, defect.

codíță f., pl. e. Coadă mică. Cedilă. Fig. Defect, parte slabă. Persoană ĭubită în secret: avea și el o codiță pin sat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

codíță s. f., g.-d. art. codíței; pl. codíțe

codíță s. f., g.-d. art. codíței; pl. codíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODÍȚĂ s. 1. v. pețiol. 2. v. peduncul.

CODIȚA s. (BOT.) 1. pețiol. (~ susține limbul frunzei.) 2. coadă, peduncul. (~ a unui fruct.)

Intrare: codiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codiță
  • codița
plural
  • codițe
  • codițele
genitiv-dativ singular
  • codițe
  • codiței
plural
  • codițe
  • codițelor
vocativ singular
plural

codiță

  • 1. Diminutiv al lui coadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • S-a pus el... luntre și punte, ca să-și vîre codița cea bîrligată undeva, dar, degeaba i-a fost. CREANGĂ, P. 144.
      surse: DLRLC
    • Găseam cîte-o codiță de pește și mîncam cu jind. ȘEZ. VI 141.
      surse: DLRLC
    • Cucule... Netezește-ți codița, Ca și mîndra cosița! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400.
      surse: DLRLC
    • Era o tăcere nesfîrșită pretutindeni; abia se clinteau tremurînd, ici-colo, în marginea poienilor, frunzele de plop pe codițele lor lungi și subțiri. SADOVEANU, O. IV 484.
      surse: DLRLC
    • Cînd a veni sîmbăta Leagă de codița ta Un fir galbin de mătasă Și mi-l scoate pe fereastă. ALECSANDRI, P. P. 362.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Om lipsit de caracter și de personalitate, care servește ca unealtă cuiva; codoș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: codoș, -oașă un exemplu
    exemple
    • Monitorul era un lingău, codiță de-a lui Isaia. CONTEMPORANUL, VII 389.
      surse: DLRLC
  • 3. În legătură cu o știre, un zvon:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adaos exagerare înfloritură un exemplu
    exemple
    • Vedea cum una fuge la alta, cum își spun întîmplarea, cum fiecare îi pune cîte-o codiță, cîte-un cornuleț. SLAVICI, N. I 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coadă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09