CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Pop.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.

codaș [At: I. NEGRUZZI, S. II, 126 / Pl: ~i, ~e / E: coadă + -aș] 1-6 smf, a (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii într-un șir sau în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc.

codăș sm vz codoș²

codoș², ~oașă smf [At: PRAV. 540 / V: (înv) ~dăș sm, ~duș sm / A și: codoș / Pl: ~i, ~oașe / E: tc kodoš] (Prt) 1 Persoană care mijlocește prostituția Si: proxenet, pește, (înv) pezevenghi, (reg) votru. 2 (Rar) Codiță (3).

codoș¹ sm [At: VAIDA / Pl: ~i / E: pbl decalc după mg farkas „lup”, propriu „codat”] (Psr) Lup.

coduș sm vz codoș²

CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Peior.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș.

CODAȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f. Persoană care manifestă o atitudine nejustă față de muncă, care nu îndeplinește norma în producție și rămîne în urma tovarășilor săi. Ne ciocnim, nu-i vorbă, încă, Ba de-o piatră, ba de-o stîncă, Mai avem cîțiva codași Care mai se-încurcă-n pași, Dar cu-ndemnuri și povețe, Pașii noi o să-i învețe. CASSIAN, H. 54. ◊ (Adjectival) Muncitor codaș.

CODOȘ, -OAȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. Persoană care mijlocește desfrîul între bărbați și femei. V. proxenet.

CODAȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care rămâne în urma altora într-un domeniu de activitate; care se află printre ultimii.

CODOȘ ~i m. pop. Persoană care înlesnește practicarea prostituției; proxenet. /<turc. kodoș

codaș a. cel din urmă. ║ m. țăran fără boi.

codáș, -ă adj. și s. De la coadă, din urmă, sărac: țăran codaș (fără boĭ). Care rămîne în urma trupeĭ (fiind bolnav saŭ ostenit): soldat codaș. – Și codirlaș (Munt.). V. fruntaș.

codóș m. (turc. kodoš). Est. Triv. Pezevenchĭ, rufian, verigaș, acela care ține casă de femeĭ perdute saŭ procură altuĭa asemenea femeĭ. V. samsar.

codaș adj. m., s. m., pl. codași; adj. f., s. f. codașă, art. codașa; pl. codașe

codoș (pop.) s. m., pl. codoși

codaș adj. m., s. m., pl. codași; adj. f., s. f. codașă, art. codașa; pl. codașe

codoș (pop.) s. m., pl. codoși

codaș s. m., adj. m., pl. codași; f. sg. codașă, art. codașa, g.-d. art. codașei, pl. codașe

codoș s. m., pl. codoși

codaș, f. codașă, pl. m. codași, f. codașe

codoș, -doșcă f.

codoș (codoși), s. m. 1. Proxenet, codoș. – 2. Bărbat încornorat. – Mr. cudoș. Tc. kodoș „bărbat încornorat” (Șeineanu, II, 140; Meyer 193), cf. alb., bg. kodoš. – Der. codoașe, s. f. (codoașă); codoașcă, s. f. (codoașă; vrăjitoare bătrînă); codoșlîc, s. n. (proxenetism), din tc. kodoșlik; codoși, vb. (a face pe codoșul).

codoș, -oașă, codoși, -oase s. m., s. f. persoană care mijlocește și facilitează întâlnirile a doi amanți

CODAȘ s (reg.) codârlaș. (~ în muncă.)

CODOȘ s. v. proxenet.

CODAȘ s. (reg.) codîrlaș. (~ în muncă.)

CODOȘ s mijlocitor, proxenet, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.

Codaș ≠ fruntaș