opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

CODARE, codări, s. f. Acțiunea de a coda2; codaj. – V. coda2.

codare sf [At: DEX2 / Pl: ~dări / E: coda2] Transformare a unui text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (3) Si: codaj, (rar) codat1.

CODARE, codări, s. f. Acțiunea de a coda2; codaj. – V. coda2.

CODARE s.f. Acțiunea de a coda; codaj. [< coda].

CODA2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

CODA2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

coda2 vt [At: DEX2 / Pzi: ~dez / E: fr coder] A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (3).

CODA vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].

CODA2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)

A CODA ~ez tranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder

Ortografice DOOM

codare s. f., g.-d. art. codării; pl. codări

codare s. f., g.-d. art. codării; pl. codări

codare s. f., g.-d. art. codării; pl. codări

coda1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. codez, 3 codează; conj. prez. 1 sg. să codez, 3 să codeze

coda2 (a ~) vb., ind. prez. 3 codează

coda vb., ind. prez. 1 sg. codez, 3 sg. și pl. codează

Jargon

CODARE s. f. (< coda, cf. fr. coder): v. codaj.

Sinonime

CODARE s. codaj. (~ în telecomunicații.)

CODARE s. codaj. (~ în telecomunicații.)

CODA vb. v. cifra.

CODA vb. a cifra. (A ~ un text, un mesaj.)

Antonime

A coda ≠ a decoda, a decodifica

Intrare: codare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codare
  • codarea
plural
  • codări
  • codările
genitiv-dativ singular
  • codări
  • codării
plural
  • codări
  • codărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: coda (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coda
  • codare
  • codat
  • codatu‑
  • codând
  • codându‑
 singular plural
  • codează
  • codați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codez
 (să)
  • codez
  • codam
  • codai
  • codasem
a II-a (tu)
  • codezi
 (să)
  • codezi
  • codai
  • codași
  • codaseși
a III-a (el, ea)
  • codează
 (să)
  • codeze
  • coda
  • codă
  • codase
plural I (noi)
  • codăm
 (să)
  • codăm
  • codam
  • codarăm
  • codaserăm
  • codasem
a II-a (voi)
  • codați
 (să)
  • codați
  • codați
  • codarăți
  • codaserăți
  • codaseți
a III-a (ei, ele)
  • codează
 (să)
  • codeze
  • codau
  • codară
  • codaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codare, codărisubstantiv feminin

etimologie:

coda, codezverb

  • 1. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod. DEX '09 DN
    sinonime: cifra codifica antonime: decoda decodifica
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.