opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

CODAȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. – Coadă + suf. -aș.

CODAȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f., adj. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. – Coadă + suf. -aș.

codaș [At: I. NEGRUZZI, S. II, 126 / Pl: ~i, ~e / E: coadă + -aș] 1-6 smf, a (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii într-un șir sau în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc.

CODAȘ, -Ă, codași, -e, s. m. și f. Persoană care manifestă o atitudine nejustă față de muncă, care nu îndeplinește norma în producție și rămîne în urma tovarășilor săi. Ne ciocnim, nu-i vorbă, încă, Ba de-o piatră, ba de-o stîncă, Mai avem cîțiva codași Care mai se-încurcă-n pași, Dar cu-ndemnuri și povețe, Pașii noi o să-i învețe. CASSIAN, H. 54. ◊ (Adjectival) Muncitor codaș.

CODAȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care rămâne în urma altora într-un domeniu de activitate; care se află printre ultimii.

codaș a. cel din urmă. ║ m. țăran fără boi.

codáș, -ă adj. și s. De la coadă, din urmă, sărac: țăran codaș (fără boĭ). Care rămîne în urma trupeĭ (fiind bolnav saŭ ostenit): soldat codaș. – Și codirlaș (Munt.). V. fruntaș.

Ortografice DOOM

codaș adj. m., s. m., pl. codași; adj. f., s. f. codașă, art. codașa; pl. codașe

codaș adj. m., s. m., pl. codași; adj. f., s. f. codașă, art. codașa; pl. codașe

codaș s. m., adj. m., pl. codași; f. sg. codașă, art. codașa, g.-d. art. codașei, pl. codașe

codaș, f. codașă, pl. m. codași, f. codașe

Sinonime

CODAȘ s (reg.) codârlaș. (~ în muncă.)

CODAȘ s. (reg.) codîrlaș. (~ în muncă.)

Antonime

Codaș ≠ fruntaș

Intrare: codaș (adj.)
codaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codaș
  • codașul
  • codașu‑
  • codașă
  • codașa
plural
  • codași
  • codașii
  • codașe
  • codașele
genitiv-dativ singular
  • codaș
  • codașului
  • codașe
  • codașei
plural
  • codași
  • codașilor
  • codașe
  • codașelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: codaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • codaș
  • codașul
  • codașu‑
plural
  • codași
  • codașii
genitiv-dativ singular
  • codaș
  • codașului
plural
  • codași
  • codașilor
vocativ singular
  • codașule
  • codașe
plural
  • codașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

codaș, codașisubstantiv masculin
codașă, codașesubstantiv feminin
codaș, codașăadjectiv

  • 1. (Persoană, grup de persoane, instituție etc.) care a rămas în urmă, se află printre ultimii în muncă, la învățătură, într-o competiție sportivă etc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: codârlaș antonime: fruntaș fruntaș
    • format_quote Ne ciocnim, nu-i vorbă, încă, Ba de-o piatră, ba de-o stîncă, Mai avem cîțiva codași Care mai se-încurcă-n pași, Dar cu-ndemnuri și povețe, Pașii noi o să-i învețe. CASSIAN, H. 54. DLRLC
    • format_quote Muncitor codaș. DLRLC
    • diferențiere Persoană care manifestă o atitudine nejustă față de muncă, care nu îndeplinește norma în producție și rămâne în urma tovarășilor săi. DLRLC
etimologie:
  • Coadă + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.