codălbit², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: codălbi] (Îrg) 1 Care n-a reușit într-o întreprindere sau afacere. 2 Care a spălat putina. 3 Care a pățit-o.

codălbit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: codălbi] 1-3 (Îrg) Codălbire (1-3).

codălbi vt [At: ALECSANDRI, T. 424 / Pzi: ~bésc / E: codalb] 1 (Îrg) A nu reuși într-o întreprindere sau afacere. 2 A spăla putina Si: a o șterge. 3 A o păți.

CODĂLBÍ, codălbesc, vb. ◊ IV. Intranz. (Numai în expr.) A o codălbi = a o sfecli. (Atestat cu pronunțarea regională codălghi) La franțuzește o cam codălghea; se gîdila grozav cînd îi vorbeai limbă străină. VLAHUȚĂ, O. A. III 28.

codălbì v. în locuțiunea moldovenească a o codălghi: a o sfecli, a o păți: așa-i c’am codălghit-o AL. [Sensul figurat rezultă din superstițiunea populară relativă la caii codalbi (cf. abraș)].

codălbésc v. intr. (d. codalb, adică „a te albi, a te îngălbeni de frică”). Mold. Fam. A o codălbi, a îngălbeni de frică, a o sfecli. – Pop. -ghesc.

!codălbí (a o ~) (înv., reg.) (co-dăl-/cod-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. o codălbésc, imperf. 3 sg. o codălbeá; conj. prez. 3 să o codălbeáscă; ger. codălbínd-o

codălbí vb. (sil. mf. cod-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codălbésc, imperf. 3 sg. codălbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. codălbeáscă

codălbesc, -beam 1 imp.