cocolit¹ sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cocoli] 1-2 Coclire (1-2). 3 (Pfm) Înfofolire. 5 Cocolire (4-5).

cocolit², ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 522 / Pl: ~iți, ~e / E: cocoli] (Pfm) 1 Îmbrăcat cu haine (prea) groase Si: înfofolit. 2 Care se bucură de îngrijiri exagerate Si: răsfățat, alintat. 3 Care se complace în alintări.

COCOLIT, -Ă, cocoliți, -te, adj. (Regional) Dezmierdat, răsfățat, răzgîiat. Copil cocolit. ◊ (Substantivat) Așteaptă... așteaptă... cocolitule... Te-oi pune eu la cale și pe tine acuși. ALECSANDRI, T. I 209.

cocolít, -ă adj. Prea îngrijit, prea delicat: copiĭ cocolițĭ.

COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îmbrăca cu multe haine groase; a înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.

cocăli v vz cocoli

cocoli [At: CREANGĂ, GL. / V: ~căli, gogo~, guguli / E: ns cf mg kokonya „mâncăruri pentreu sărbătorile Paștilor (colaci, ouă, șuncă etc.)”] 1-2 vt (Reg) A frământa și a coace colaci pentru slujbele bisericești (sărbători, morți etc.). 3-4 vtr (Pfm) A (se) înfofoli. 5 vt (Pfm) A îngriji pe cineva în mod exagerat Si: a răsfăța, a alinta, a mădări. 6 vr A se complăcea în alintări Si: a se alinta.

gogolat, ~ă a vz cocolit

gogoli v vz cocoli

COCOLI (-olesc) vb. tr. și refl. A (se) desmierda, a (se) alinta, a (se) răsfăța: nu cumva ai vrea să-l bag în sîn și să-l cocolesc? (ALECS.); Drăgan... se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase (DLVR.).

COCOLOȘI (-oșesc) I. vb. tr. 1 A face un cocoloș ¶ 2 A face ghem, a ghemui: goală pușcă. își cocoloșește gleznele supt o pătură murdară (DLVR.) ¶ 3 A mototoli (Mold. „a boți”): a cocoloșit cele patru bucăți (de hîrtie) în palmă (SLV.) ¶ 4 A înfășură în multe cîrpe, legături, etc.: cu picioarele și cu mînile cocoloșite în flanele (I.-GH.) ¶ 5 = COCOLI: cele cîteva oițe pe care le îngrijeau și le cocoloșeau ca pe niște copii răsfățați (LUNG.) ¶ 6 Ⓕ A face mușama, a se ascunde o greșală sau o faptă neiertată, de către cei ce ar trebui s’o pedepsească: am căutat să cocoloșesc lucrurile (D.-ZAMF.). II. vb. refl. A se face cocoloș, a se strînge ghem, a se ghemui: Hagiul, cocoloșit într’un colț al patului (DLVR.).

COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.

COCOLI, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A îmbrăca, a înfășură bine în haine groase, a înfofoli. Cocolit în blană, îi făcu semn amical cu mîna. C. PETRESCU, C. V. 156. 2. A îngriji (pe cineva) în mod exagerat; a răsfăța, a alinta, a cocoloși. V. menaja. Coana Săftica o lua [pe fetiță] la ea acasă, o cocolea toată ziua, nu se mai putea despărți de ea. VLAHUȚĂ, O. AL. II 169. Codoșca de babă gemea sub talpa iadului și numai motanul ei din ceea lume îi plîngea de milă, pentru că l-a cocolit așa de bine. CREANGĂ, P. 179. Ei! ba nu cumva ai vra să-l bag în sîn și să-l cocolesc! ALECSANDRI, T. 600. ♦ Refl. A se complăcea în alintări, a se răsfăța, a se alinta. Se simțea în lauda lumii; se cocolea în atîtea priviri drăgăstoase. DELAVRANCEA, S. 56. – Variantă: gogoli (SBIERA, P. 241) vb. IV.

GOGOLI vb. IV v. cocoli.

A COCOLI ~esc tranz. pop. fam. 1) (mai ales copii) A îmbrăca cu haine multe și groase (pentru a feri de frig); a cocoloși; a încotoșmăna; a înfofoli. 2) (ființe) A îngriji peste măsură. /Orig. nec.

A SE COCOLI mă ~esc intranz. pop. A se alinta peste măsură; a se răsfăța. /Orig. nec.

cocolì v. a răsfăța, a răsgăia: l’a cocolit așa de bine CR. [Termen din graiul copiilor, ca și variantele gogoli (Tr.) sau guguli (Moid.)].

gogolì v. V. cocolì.

gugulì v. Mold. V. cocolì.

cocolésc v. tr. (răd. coco- din cocoloș, cocoașă, rudă cu ngr. kukulóno, cocolesc, și cu ung. göngyölnîi, a învălătuci. Cp. cu goangăne). Încotoșmănez. Fig. Îngrijesc prea mult: copiiĭ cocolițĭ ĭese slabĭ. L-a cocolit bine, l-a prins (după multă pîndă), l-a aranjat. – Și corcolesc, corconesc (VR. 1925, 5, 279), gogolesc. În Olt. gugulesc, în Buc. gogulesc.

gogolésc, V. cocolesc.

gugulésc, V. cocolesc.

cocoli (a ~) (a răsfăța) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolesc, 3 sg. cocolește, imperf. 1 cocoleam; conj. prez. 1 sg. să cocolesc, 3 să cocolească

cocoli (a ~) (a alinta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolesc, imperf. 3 sg. cocolea; conj. prez. 3 să cocolească

cocoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cocolesc, imperf. 3 sg. cocolea; conj. prez. 3 sg. și pl. cocolească

COCO- „nucleu, sîmbure; capsular, sferic, nuclear”. ◊ gr. kokkos „boabă, sămînță, grăunte” > fr. cocco-, engl. id., it. id., germ. kokko- > rom. coco-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce bacterii sferice; ~gon (v. -gon₁), s. n., celulă reproducătoare, de formă sferică; ~id (v. -id), adj., care are forma unei bacterii sferice; ~lit (v. -lit₁), s. n., 1. Constituent calcaros al cocosferei. 2. Spiculeț calcaros al unor flagelate; ~litofore (v. lito-, v. -for), s. n. pl., organisme vegetale autotrofe, microscopice, prezente în planctonul marin, prevăzute cu un schelet calcaros; ~nemă (v. -nemă), s. f., specie de sporozoare cu spori sferoidali și cu un filament înrulat^[1] într-o vacuolă; ~sferă (v. -sferă), s. f., 1. Masă sferică de origine citoplasmatică avînd, la exterior, cocolite. 2. Schelet extern, calcaros sau silicios, fosilizat, al unor alge flagelate.

COCOLIT adj. v. alintat.

COCOLIT adj. v. încotoșmănat, înfofolit.

COCOLIT adj. alintat, răsfățat, răzgîiat, (reg.) mădărit, ninerat, (înv.) dezmierdat. (Un copil ~.)

cocolit adj. v. ÎNCOTOȘMĂNAT. ÎNFOFOLIT.

COCOLI vb. v. alinta.

COCOLI vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

cocoli vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.

COCOLI vb. a (se) alinta, a (se) răsfăța, a (se) răzgîia, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici. (Nu o mai ~ atîta!)

gogoli, gogolesc, vb. tranz. – A desmierda, a mângâia (Papahagi, 1925): „Șohan nu m-ai gogolit” (Papahagi, 1925: 227; Săcel). – Var. a lui cocoli „înfofoli” (Șăineanu, Scriban, MDA).

gogoli, gogolesc, vb. tranz. – A desmierda, a mângâia (Papahagi 1925). – Din cocoloși.