COCOAȘĂ, cocoașe, s. f. 1. Deformație patologică a trunchiului unui om, care constă într-o curbură (posterioară, anterioară sau laterală) a coloanei vertebrale, a coastelor sau a sternului; gheb¹. 2. Protuberanță naturală de pe spinarea unor animale (cămilă, zebu), formată din rezerve de grăsime. – Cf. gogoașă.

cocoașă sf [At: (a. 1750) GCR I, 350 / V: cuca~, ~coș, ~ă / P: ~coa~ / S: cocoașe / Pl: ~șe / E: ns cf gogoașă] 1 Deformație patologică a trunchiului unui om, care constă într-o curbură (posterioară, anterioară sau laterală) a coloanei vertebrale, a coastelor sau a sternului Si: (pop) gheb. 2 Protuberanță naturală pe spinarea unor animale, formată din rezerve de grăsime. 3 (Pex) Spate. 4 (Îe) A suna cuiva ~șa A bate pe cineva. 5 (Înv) Gogoașă. 6 (Pan) Parte ridicată la vița de vie. 7 Pietriș care formează mici insule într-o apă curgătoare Si: grind. 8 Stâncă peste care curge apa. 9 Zăvor sau pană de lemn cu care se înțepenește capătul grindeiului de la plug, pentru a-l fixa în dăltuitură.

COCOAȘĂ (pl. -șe) sf. 1 Diformitate care constă dintr’o ridicătură nefirească la spatele sau pe pieptul omului (Mold. „gheb”): nu-ți vezi cocoașa ce-o porți în spinare? (PANN) ¶ 2 Ridicătură naturală pe spinarea unor animale, ca dromaderul, cămila, zebu, etc.

COCOAȘĂ, cocoașe, s. f. 1. Deformație patologică a trunchiului unui om, care constă într-o curbură (posterioară, anterioară sau laterală) a coloanei vertebrale, a coastelor sau a sternului; gheb¹. 2. Protuberanță naturală pe spinarea unor animale, formată din rezerve de grăsime. – Cf. gogoașă.

COCOAȘĂ, cocoașe, s. f. 1. Protuberanță anormală pe spatele sau pe pieptul unui om, în urma devierii șirii spinării sau a sternului; gheb. Iorgu... pune mîna în cocoașa ipochimenului. CARAGIALE, N. S. 100. Nu-ți vezi cocoașa ce-o porți în spinare? PANN, P. V. I 8. 2. Protuberanță naturală pe spinarea unor animale (cămila, zebra) formată din rezerve de grăsime. Cămilă cu două cocoașe. ◊ Fig. Coboară din cocoașa munților, Trepte cu trepte. BENIUC, V. 82. Cocoașele dealurilor ascundeau însă. oțelul apei. GALACTION, O. I 295.

COCOAȘĂ, cocoase, s. f. Protuberanță anormală pe spatele sau pe pieptul unui om; gheb. ♦ Protuberanță naturală pe spinarea unor animale, formată din rezerve de grăsime. – V. gogoașă.

COCOAȘĂ ~e f. 1) Protuberanță pe spinarea unor animale formată din grăsime; gheb. Cămilă cu două ~e. 2) Proeminență patologică a coloanei vertebrale care deformează trupul; gheb; cifoză; gibozitate. [G.-D. cocoașei] /cf. gogoașă

cocoașă f. 1. ridicătură în contra naturei pe spate sau pe piept; 2. umflătură naturală pe spinarea cămilei. [V. cocoloș].

cocoș² sn vz cocoașă

CUCOAȘĂ = COCOAȘĂ.

cocoașă s. f., art. cocoașa, g.-d. art. cocoașei; pl. cocoașe

cocoașă s. f., art. cocoașa, g.-d. art. cocoașei; pl. cocoașe

cocoașă s. f., art. cocoașa, g.-d. art. cocoașei; pl. cocoașe

cocoașă, pl. cocoașe

cocoașă, -șe.

cocoașă, cocoașe s. f. spate, spinare.

a o lua pe coajă / pe cocoașă expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. (în sport) a pierde, a fi învins.

COCOAȘĂ s. (MED.) cifoză, gibozitate, (pop.) gheb, (Transilv. și Ban.) pup, (Transilv.) pupui.

COCOAȘĂ s. (MED.) cifoză, gibozitate, (pop.) gheb, (Transilv. și Ban.) pup, (Transilv.) pupui.