14 definiții pentru cocoașă

cocoáșă sf [At: (a. 1750) GCR I, 350 / V: cucá~, ~cóș, ~ă / P: ~coa~ / S: cocoașe / Pl: ~șe / E: ns cf gogoașă] 1 Deformație patologică a trunchiului unui om, care constă într-o curbură (posterioară, anterioară sau laterală) a coloanei vertebrale, a coastelor sau a sternului Si: (pop) gheb. 2 Protuberanță naturală pe spinarea unor animale, formată din rezerve de grăsime. 3 (Pex) Spate. 4 (Îe) A suna cuiva ~șa A bate pe cineva. 5 (Înv) Gogoașă. 6 (Pan) Parte ridicată la vița de vie. 7 Pietriș care formează mici insule într-o apă curgătoare Si: grind. 8 Stâncă peste care curge apa. 9 Zăvor sau pană de lemn cu care se înțepenește capătul grindeiului de la plug, pentru a-l fixa în dăltuitură.

COCOÁȘĂ, cocoașe, s. f. 1. Deformație patologică a trunchiului unui om, care constă într-o curbură (posterioară, anterioară sau laterală) a coloanei vertebrale, a coastelor sau a sternului; gheb1. 2. Protuberanță naturală de pe spinarea unor animale (cămilă, zebu), formată din rezerve de grăsime. – Cf. gogoașă.

COCOÁȘĂ, cocoașe, s. f. 1. Deformație patologică a trunchiului unui om, care constă într-o curbură (posterioară, anterioară sau laterală) a coloanei vertebrale, a coastelor sau a sternului; gheb1. 2. Protuberanță naturală pe spinarea unor animale, formată din rezerve de grăsime. – Cf. gogoașă.

COCOÁȘĂ, cocoașe, s. f. 1. Protuberanță anormală pe spatele sau pe pieptul unui om, în urma devierii șirii spinării sau a sternului; gheb. Iorgu... pune mîna în cocoașa ipochimenului. CARAGIALE, N. S. 100. Nu-ți vezi cocoașa ce-o porți în spinare? PANN, P. V. I 8. 2. Protuberanță naturală pe spinarea unor animale (cămila, zebra) formată din rezerve de grăsime. Cămilă cu două cocoașe. ◊ F i g. Coboară din cocoașa munților, Trepte cu trepte. BENIUC, V. 82. Cocoașele dealurilor ascundeau însă. oțelul apei. GALACTION, O. I 295.

cocoáșă s. f., art. cocoáșa, g.-d. art. cocoáșei; pl. cocoáșe

cocoáșă s. f., art. cocoáșa, g.-d. art. cocoáșei; pl. cocoáșe

COCOÁȘĂ s. (MED.) cifoză, gibozitate, (pop.) gheb, (Transilv. și Ban.) pup, (Transilv.) pupui.

COCOÁȘĂ ~e f. 1) Protuberanță pe spinarea unor animale formată din grăsime; gheb. Cămilă cu două ~e. 2) Proeminență patologică a coloanei vertebrale care deformează trupul; gheb; cifoză; gibozitate. [G.-D. cocoașei] /cf. gogoașă

cocoașă f. 1. ridicătură în contra naturei pe spate sau pe piept; 2. umflătură naturală pe spinarea cămilei. [V. cocoloș].

cocóș2 sn vz cocoașă

gheb și (vechĭ) ghib n., pl. urĭ (poate var. din ghem. Ung. göb, gheb, poate veni d. rom. Din lat. gĭbbus, gheb, s'ar fi făcut rom. geb. V. gîb). Est. Unflătură [!] în spinare produsă de diformarea șiriĭ spinăriĭ din vre-o căzătură în copilărie saŭ de bătrîneță [!]. Unflăturile naturale din spinarea cămileĭ. – În vest cocoașă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COCOÁȘĂ s. (MED.) cifoză, gibozitate, (pop.) gheb, (Transilv. și Ban.) pup, (Transilv.) pupúi.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cocoașă, cocoașe s. f. spate, spinare.

a o lua pe coajă / pe cocoașă expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. (în sport) a pierde, a fi învins.

Intrare: cocoașă
cocoașă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocoașă cocoașa
plural cocoașe cocoașele
genitiv-dativ singular cocoașe cocoașei
plural cocoașe cocoașelor
vocativ singular
plural