3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cocoșát2, ~ă [At: (a. 1705) GCR I, 350 / V: cuc~ / Pl: ~ați, ~e / E: cocoșa] 1-2 smf, a (Persoană) care are cocoașă Si: ghebos. 3 a (D. bou, vacă, cal) Cu greabănul curbat Si: grebănos. 4 a Încovoiat. 5 a (Fam; șîe ~ de bătaie) Bătut tare.

cocoșát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocoșa] 1 Gheboșare. 2-3 Cocoșare (2-3).

COCOȘÁT, -Ă, cocoșați, -te, s. m. și f. (Persoană) care are cocoașă; ghebos. – V. cocoșa.

COCOȘÁT, -Ă, cocoșați, -te, s. m. și f. (Persoană) care are cocoașă; ghebos. – V. cocoșa.

COCOȘÁT, -Ă, cocoșați,-te, adj. Care are o cocoașă (1); ghebos, gîrbovit. Lingurarul venise gîrbovit, cocoșat. PAS, Z. I 162. O umbră de om, un bătrîn... slab și pipirnicit și cocoșat. ISPIRESCU, L. 101. ◊ (Substantivat) Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în spinare. SLAVICI, O. I 189.

cocoșát adj. m., s. m., pl. cocoșáți; adj. f., s. f. cocoșátă, pl. cocoșáte

cocoșát adj. m., s. m., pl. cocoșáți; f. sg. cocoșátă, pl. cocoșáte

COCOȘÁT adj. 1. (MED.) cifos, ghebos, gheboșat, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. v. adus.

cocoșat a. 1. care are o cocoașă; 2. fig. încovoiat: cocoșat de bătrânețe.

cocoșát, -ă adj. (d. cocoașe). Vest. Ghebos.

cocoșá [At: PANN, P. V. III, 11 / Pzi: ~șéz / E: cocoașă] 1 vr A se gheboșa. 2 vr A se încovoia. 3 vt A face să capete cocoașă. 4 vt A face să se încovoaie sub apăsarea unei greutăți. 5 (Fam; îe) A ~ (pe cineva) în bătaie A bate foarte tare (pe cineva).

COCOȘÁ, cocoșez, vb. I. Refl. A se gheboșa; a se încovoia*, a se gârbovi. ♦ Tranz. A face să capete cocoașă; a face să se încovoaie* sub apăsarea unei greutăți. ◊ Expr. (Fam.) A cocoșa (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din cocoașă.[1]

  1. * În original greșit: înconvoia... înconvoaie LauraGellner

COCOȘÁ, cocoșez, vb. I. Refl. A se gheboșa; a se încovoia, a se gârbovi. ♦ Tranz. A face să capete cocoașă; a face să se încovoaie sub apăsarea unei greutăți. ◊ Expr. (Fam.) A cocoșa (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din cocoașă.

COCOȘÁ, cocoșez, vb. I. Refl. A se gheboșa, a se încovoia, a se gîrbovi. But se dădu îndărăt, încetișor, cocoșindu-se sub fluieratul gloanțelor. DUMITRIU, V. L. 90. Ține-te mai drept!... Ce te cocoșezi așa? VLAHUȚĂ, O. A. III 166. Se cocoșase de muncă: era trențăros și slab. ISPIRESCU, L. 398. ◊ Tranz. fact. (Numai în expr.) A cocoșa (pe cineva) în bătăi = a bate (pe cineva) foarte tare, a snopi în bătăi.

cocoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 cocoșeáză, 1 pl. cocoșắm; conj. prez. 3 să cocoșéze; ger. cocoșấnd

cocoșá vb., ind. prez. 1 sg. cocoșéz, 3 sg. și pl. cocoșeáză, 1 pl. cocoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoșéze; ger. cocoșând

COCOȘÁ vb. 1. v. gârbovi. 2. v. încovoia.

A SE COCOȘÁ mă ~éz intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, de greutate etc.); a căpăta cocoașă; a se gârbovi; a se gheboșa. /Din cocoașă

A COCOȘÁ ~éz tranz. A face să se cocoșeze; a gârbovi; a gheboșa. ◊ ~ (pe cineva) în bătaie a bate tare pe cineva. /Din cocoașă

cocoșá v. 1. a încovoia; 2. a snopi în bătăi; 3. a deveni cocoșat. [V. cocoașă].

arată toate definițiile

Intrare: cocoșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cocoșa
  • cocoșare
  • cocoșat
  • cocoșatu‑
  • cocoșând
  • cocoșându‑
singular plural
  • cocoșea
  • cocoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cocoșez
(să)
  • cocoșez
  • cocoșam
  • cocoșai
  • cocoșasem
a II-a (tu)
  • cocoșezi
(să)
  • cocoșezi
  • cocoșai
  • cocoșași
  • cocoșaseși
a III-a (el, ea)
  • cocoșea
(să)
  • cocoșeze
  • cocoșa
  • cocoșă
  • cocoșase
plural I (noi)
  • cocoșăm
(să)
  • cocoșăm
  • cocoșam
  • cocoșarăm
  • cocoșaserăm
  • cocoșasem
a II-a (voi)
  • cocoșați
(să)
  • cocoșați
  • cocoșați
  • cocoșarăți
  • cocoșaserăți
  • cocoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • cocoșea
(să)
  • cocoșeze
  • cocoșau
  • cocoșa
  • cocoșaseră
Intrare: cocoșat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoșat
  • cocoșatul
  • cocoșatu‑
plural
  • cocoșați
  • cocoșații
genitiv-dativ singular
  • cocoșat
  • cocoșatului
plural
  • cocoșați
  • cocoșaților
vocativ singular
plural
Intrare: cocoșat (adj.)
cocoșat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocoșat
  • cocoșatul
  • cocoșatu‑
  • cocoșa
  • cocoșata
plural
  • cocoșați
  • cocoșații
  • cocoșate
  • cocoșatele
genitiv-dativ singular
  • cocoșat
  • cocoșatului
  • cocoșate
  • cocoșatei
plural
  • cocoșați
  • cocoșaților
  • cocoșate
  • cocoșatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)