COCOȘA, cocoșez, vb. I. Refl. A se gheboșa; a se încovoia*, a se gârbovi. ♦ Tranz. A face să capete cocoașă; a face să se încovoaie* sub apăsarea unei greutăți. ◊ Expr. (Fam.) A cocoșa (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din cocoașă.^[1]

cocoșa [At: PANN, P. V. III, 11 / Pzi: ~șez / E: cocoașă] 1 vr A se gheboșa. 2 vr A se încovoia. 3 vt A face să capete cocoașă. 4 vt A face să se încovoaie sub apăsarea unei greutăți. 5 (Fam; îe) A ~ (pe cineva) în bătaie A bate foarte tare (pe cineva).

cocoșat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocoșa] 1 Gheboșare. 2-3 Cocoșare (2-3).

cocoșat², ~ă [At: (a. 1705) GCR I, 350 / V: cuc~ / Pl: ~ați, ~e / E: cocoșa] 1-2 smf, a (Persoană) care are cocoașă Si: ghebos. 3 a (D. bou, vacă, cal) Cu greabănul curbat Si: grebănos. 4 a Încovoiat. 5 a (Fam; șîe ~ de bătaie) Bătut tare.

cucoșat, ~ă a vz cocoșat

COCOȘA (-oșez) I. vb. tr. 1 A face să capete o cocoașă ¶ 2 A snopi în bătăi. II. vb. refl. A deveni cocoșat, a căpăta o cocoașă: el se cocoșase de muncă (ISP.).

COCOȘAT adj. 1 p. COCOȘA ¶ 2 Care are o cocoașă ¶ 3 Gîrbovit (de bătrînețe).

COCOȘA, cocoșez, vb. I. Refl. A se gheboșa; a se încovoia, a se gârbovi. ♦ Tranz. A face să capete cocoașă; a face să se încovoaie sub apăsarea unei greutăți. ◊ Expr. (Fam.) A cocoșa (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din cocoașă.

COCOȘA, cocoșez, vb. I. Refl. A se gheboșa, a se încovoia, a se gîrbovi. But se dădu îndărăt, încetișor, cocoșindu-se sub fluieratul gloanțelor. DUMITRIU, V. L. 90. Ține-te mai drept!... Ce te cocoșezi așa? VLAHUȚĂ, O. AL. II 166. Se cocoșase de muncă: era trențăros și slab. ISPIRESCU, L. 398. ◊ Tranz. fact. (Numai în expr.) A cocoșa (pe cineva) în bătăi = a bate (pe cineva) foarte tare, a snopi în bătăi.

COCOȘAT, -Ă, cocoșați,-te, adj. Care are o cocoașă (1); ghebos, gîrbovit. Lingurarul venise gîrbovit, cocoșat. PAS, Z. I 162. O umbră de om, un bătrîn... slab și pipirnicit și cocoșat. ISPIRESCU, L. 101. ◊ (Substantivat) Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în spinare. SLAVICI, O. I 189.

COCOȘA, cocoșez, vb. I. Refl. A se gheboșa; a se încovoia, a se gîrbovi. ♦ Expr. (Tranz.) A cocoșa (pe cineva) în bătăi = a bate (pe cineva) foarte tare. – Din cocoașă.

COCOȘAT, -Ă, $cocoșați, -te%, adj. (Adesea substantivat) Care are o cocoașă; ghebos, gîrbovit. – V. cocoșa.

A COCOȘA ~ez tranz. A face să se cocoșeze; a gârbovi; a gheboșa. ◊ ~ (pe cineva) în bătaie a bate tare pe cineva. /Din cocoașă

A SE COCOȘA mă ~ez intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, de greutate etc.); a căpăta cocoașă; a se gârbovi; a se gheboșa. /Din cocoașă

cocoșá v. 1. a încovoia; 2. a snopi în bătăi; 3. a deveni cocoșat. [V. cocoașă].

cocoșat a. 1. care are o cocoașă; 2. fig. încovoiat: cocoșat de bătrânețe.

cocoșát, -ă adj. (d. cocoașe). Vest. Ghebos.

cocoșéz (mă) v. refl. (d. cocoașe). Vest. Mă gheboșez.

cocoșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cocoșez, 3 cocoșează, 1 pl. cocoșăm; conj. prez. 1 sg. să cocoșez, 3 să cocoșeze; ger. cocoșând

cocoșat adj. m., s. m., pl. cocoșați; adj. f., s. f. cocoșată, pl. cocoșate

cocoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 cocoșează, 1 pl. cocoșăm; conj. prez. 3 să cocoșeze; ger. cocoșând

cocoșat adj. m., s. m., pl. cocoșați; adj. f., s. f. cocoșată, pl. cocoșate

cocoșa vb., ind. prez. 1 sg. cocoșez, 3 sg. și pl. cocoșează, 1 pl. cocoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocoșeze; ger. cocoșând

cocoșat adj. m., s. m., pl. cocoșați; f. sg. cocoșată, pl. cocoșate

cocoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. cocoșează, 1 pl. cocoșăm, ger. cocoșînd)

NOTOCACTUS (K. Schum.) Berger emend. Bckbg., CACTUS COCOȘAT, fam. Cactaceae. Gen originar din America de S, cca 26 specii, cactuși globuloși sau columnari, cu muchii divizate și spini. Flori (galbene, cu stigmat roșu) pubescente, îm vîrful (creștetul) plantei.

a cocoșa în bătaie expr. a bate foarte tare.

a se lipi (de cineva) ca cocoșatul de gard expr. a eșua, a da greș.

cocoșat, cocoșați s. m. (șc.) nota trei.

COCOȘA vb. 1. v. gârbovi. 2. v. încovoia.

COCOȘAT adj. 1. (MED.) cifos, ghebos, gheboșat, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. v. adus.

COCOȘA vb. 1. a se cocîrja, a se gheboșa, a se gîrbovi, a se încovoia, a se îndoi. (Bietul om, s-a ~ de tot de bătrînețe.) 2. a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a ~ de tot spinarea sub povară.)

COCOȘAT adj. 1. (MED.) cifos, ghebos, gheboșat, (Transilv.) pupoș. (Om ~.) 2. adus, aplecat, cocîrjat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.)