11 definiții pentru cocioabă

COCIOÁBĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată. – Et. nec.

COCIOÁBĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată. – Et. nec.

cocioábă s. f., g.-d. art. cocioábei; pl. cocioábe

cocioábă s. f., g.-d. art. cocioábei; pl. cocioábe

COCIOÁBĂ s. (rar) coștoroabă, (Mold.) bojdeucă, (Transilv.) bujdală, (Mold.) bujdă. (Locuia într-o ~.)

Cocioabă ≠ palat, castel

COCIOÁBĂ ~e f. Casă de locuit foarte mică, sărăcăcioasă și dărăpănată. [Sil. -cioa-] /Orig. nec.

cocioabă f. bordeiu de pari: cocioabă veche de bârne CR. [Cf. macedo-român cuciubă, butuc, de origină necunoscută].

cocĭoábă (ĭoa o silabă) și (Trans.) -úbă f., pl. e (met. din cobace). Casă mică și proastă, coșmagă, chițumie, bojdeŭcă. V. colibă, vizuină.

COCIÓBĂ, cocioabe, s. f. Casă mică, sărăcăcioasă, veche, dărăpănată și insalubră. L-a crescut pe băiat lingă el, în cocioaba cu fum și întuneric. PAS, Z. I 198. În tindă era întuneric; vîntul vuia afară și se afunda țiuind prin crăpăturile cocioabei. SADOVEANU, O. I 144. Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne, cu fereștile cît palma. CREANGĂ, O. A. 45. ◊ (Rar, precizat prin «de casă») Dincolo, la stingă, e o cocioabă de casă în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COCIOÁBĂ s. (rar) coștoroábă, (Mold.) bojdéucă, (Transilv.) bujdálă, (Mold.) bújdă. (Locuia înlr-o ~.)

Intrare: cocioabă
cocioabă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocioa cocioaba
plural cocioabe cocioabele
genitiv-dativ singular cocioabe cocioabei
plural cocioabe cocioabelor
vocativ singular
plural