12 definiții pentru cobzar

cobzár sm [At: URICARIUL XXI / Pl: ~i / E: cobză + -ar] 1-2 Lăutar care cântă din cobză sau (impropriu) din cobuz. 3 (Ent; reg) Scripcar.

COBZÁR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2). – Cobză + suf. -ar.

COBZÁR, cobzari, s. m. 1. Lăutar care cântă din cobză. 2. (Entom.; reg.) Scripcar (2). – Cobză + suf. -ar.

COBZÁR, cobzari, s. m. Lăutar care cîntă din cobză. Au să vie scripcarii și cobzarii. CAMILAR, N. I 249. Ați cărunțit cu totul bătrînilor cobzari. MACEDONSKI, O. I 213. (Cu pronunțarea regională cobzari) Eu sînt Barbu lăutariul, Starostele și cobzariul. ALECSANDRI, T. 80.

cobzár s. m., pl. cobzári

cobzár s. m., pl. cobzári

COBZÁR s. v. plopar, scripcar.

COBZÁR ~i m. Muzicant care cântă la cobză. /cobză + suf. ~ar

cobzar m. Mold. lăutar care cântă din cobză: cobzarii cu cobzele, lăutarii cu diblele POP.

cobzár m. (d. cobză; rut. kobzar). Lăutar cu cobza.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cobzár s. v. PLOPAR. SCRIPCAR.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cobzar, cobzari s. m. informator, denunțător.

Intrare: cobzar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobzar cobzarul
plural cobzari cobzarii
genitiv-dativ singular cobzar cobzarului
plural cobzari cobzarilor
vocativ singular
plural