COBZAR, cobzari, s. m. Lăutar care cîntă din cobză. Au să vie scripcarii și cobzarii. CAMILAR, N. I 249. Ați cărunțit cu totul bătrînilor cobzari. MACEDONSKI, O. I 213. (Cu pronunțarea regională cobzari) Eu sînt Barbu lăutariul, Starostele și cobzariul. ALECSANDRI, T. 80.