11 definiții pentru scripcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRIPCÁR, scripcari, s. m. 1. (Reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit; plopar; cobzar, țigănaș (Saperda carcharis).- Scripcă + suf. -ar.

scripcar sm [At: PR. DRAM. 390 / Pl: ~i / E: scripcă + -ar] 1 (Reg) Violonist. 2 (Reg; pex) Lăutar. 3 (Fam; irn) Scriitor (mai ales poet) neînsemnat. 4 Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit Si: (reg) plopar (1), cobzar, țigănaș (Saperda carcharias).

SCRIPCÁR, scripcari, s. m. 1. (Reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit; plopar; cobzar, țigănaș (Saperda carcharis).Scripcă + suf. -ar.

SCRIPCÁR, scripcari, s. m. (Mold.) 1. Lăutar care cîntă din scripcă; viorist. Se duceau în pădure la Pantelimon, unde întindeau masă mare, cu scripcari care umblau de la un grup la altul. PAS, Z. I 235. După ce-au venit scripcarii, s-au adunat gospodarii de prin împrejurimi acolo. SADOVEANU, O. VIII 165. Scripcarul și cobzarul își potriveau într-una strunele, fără să mai înceapă a cînta. BUJOR, S. 99. ♦ (Depreciativ) Cîntăreț, poet. O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți. VLAHUȚĂ, P. 86. 2. Gîndac gălbui cu pete negre, care produce un bîzîit caracteristic și care trăiește pe scoarța plopilor (Saperda carcharias). (Cu pronunțare regională) Atît scripcariul negru cît și cel galben, cînd îi prinzi în mînă, cîntă ca și cînd ar cînta cineva dintr-o scripcuță. MARIAN, INS. 100.

SCRIPCÁR ~i m. 1) pop. Muzicant care cântă la scripcă; viorist. 2) Insectă care trăiește pe plopi și care scoate un țârâit specific; plopar. /scripcă + suf. ~ar

scripcar m. 1. lăutar; 2. insecta numită plopar.

scripcár m. (d. scripcă saŭ rut. skripkar). Mold. Viorist, cîntâreț din scripcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scripcár s. m., pl. scripcári

scripcár s. m., pl. scripcári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRIPCÁR s. 1. v. lăutar. 2. (ENTOM.; Saperda) plopar, (reg.) cobzar, țigănaș.

SCRIPCAR s. 1. lăutar, violonist, viorist, (pop.) diblar, (Transilv. și Maram.) ceteraș, (prin Transilv.) highidiș, (prin vestul Transilv.) igreț, (depr.) scîrțac. (E ~ într-un taraf.) 2. (ENTOM.; Saperda) plopar, (reg.) cobzar, țigănaș.

Intrare: scripcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scripcar
  • scripcarul
  • scripcaru‑
plural
  • scripcari
  • scripcarii
genitiv-dativ singular
  • scripcar
  • scripcarului
plural
  • scripcari
  • scripcarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)